Ne reg\u0103sim prin cel\u0103lalt. El este oglinda \u00een care ne privim \u0219i adesea, nu suntem multumi\u021bi de ceea ce vedem. Vedem fr\u00e2nturi din noi \u00een\u0219ine, cioburi de amintiri, multe dintre ele dureroase \u0219i, ca s\u0103 trecem mai u\u0219or peste experien\u021ba \u00eent\u00e2lnirii cu acele amintiri, le evit\u0103m schimb\u00e2nd oglinda pentru c\u0103, zicem noi, nu este a\u0219a cum ne dorim. Ne privim apoi \u00eentr-o alt\u0103 oglind\u0103 care scoate la suprafa\u021b\u0103 acelea\u0219i cioburi insuportabile, pentru durerea prea mare pe care o ascund. \u0218i schimb\u0103m oglinda din nou, pentru a reg\u0103si \u00eentr-o alt\u0103 oglind\u0103 acelea\u0219i cioburi pe care le respingem din nou.
\nSocietatea de azi \u00eencurajeaz\u0103 diversitatea \u0219i parc\u0103 ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 \u00eencerc\u0103m experien\u021be noi, care s\u0103 ne fac\u0103 via\u021ba mai interesant\u0103. De fapt, cea mai interesanta via\u021b\u0103 e cea pe care o construim \u00een ad\u00e2nc. Pun\u00e2nd ciob l\u00e2ng\u0103 ciob \u0219i privind experien\u021bele dureroase dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103, cre\u00e2nd o realitate a sufletului cald\u0103 \u0219i confortabil\u0103, care s\u0103 ne aduc\u0103 recunoa\u0219tere \u0219i valorizare \u00een propriii ochi.
\nOric\u00e2t ar fi de frumoas\u0103 o persoan\u0103 sau o experien\u021b\u0103, dac\u0103 nu ne-am con\u0219tientizat frumuse\u021bea ce vine \u00een primul r\u00e2nd din unicitatea propriei fiin\u021be, frumuse\u021bea v\u0103zut\u0103 \u00een exterior nu va fi \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 ne aduc\u0103 acea \u00eemplinire dup\u0103 care t\u00e2njim. Vom vedea doar imperfec\u021biunile care ne vor deranja f\u0103c\u00e2ndu-ne, \u00een cele din urm\u0103, s\u0103 mergem mai departe \u00een c\u0103utarea acelui “altceva” care s\u0103 ne satisfac\u0103. Dar acel “altceva” nu ne va satisface niciodat\u0103, fiindc\u0103 nu suntem satisf\u0103cu\u021bi de noi \u00een\u0219ine. Nu cunoa\u0219tem sentimentul de satisfac\u021bie \u00een interior, astfel c\u0103 nu-l putem recunoa\u0219te nici \u00een ceilal\u021bi. E ca \u0219i cum am vedea via\u021ba doar \u00een culori ro\u0219ii, f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u0219im s\u0103 observ\u0103m verdele \u0219i atunci spunem c\u0103 el nu exist\u0103.
\nSuntem buc\u0103\u021bi dintr-un \u00eentreg, fragmente c\u0103rora nu le vedem sensul \u0219i frumuse\u021bea, pentru c\u0103 nu reu\u0219im s\u0103 vedem \u00eentregul ca pe un puzzle impresionant, pe care s\u0103 ne dorim s\u0103-l privim ca pe o oper\u0103 de art\u0103. Suntem fiecare din noi opere de art\u0103 des\u0103v\u00e2r\u0219ite, doar c\u0103 nu \u0219tim s\u0103 asambl\u0103m buc\u0103\u021bile de puzzle pentru a le da un sens, neg\u0103sindu-le sensul. Le vedem ca fiind ur\u00e2te \u0219i lipsite de valoare. Tr\u0103im prea mult \u00een mintea care fragmenteaz\u0103 tot, disec\u0103 orice \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 logica \u00een orice, pe c\u00e2nd via\u021ba e dincolo de logic\u0103. E ca \u0219i cum am rupe un trandafir \u00een buc\u0103\u021bi, petal\u0103 cu petal\u0103, ghimpe cu ghimpe, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i \u00een\u021belegem frumuse\u021bea, f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u0219im s\u0103-l vedem \u00een \u00eentregul s\u0103u, \u0219i cu at\u00e2t mai mult s\u0103-i sim\u021bim mireasma.
\nVia\u021ba se tr\u0103ie\u0219te \u00een inim\u0103. Inima e cea care ia cu delicate\u021be fiecare fragment din puzzle-ul nostru, privindu-i sensul \u0219i frumuse\u021bea, \u0219i ref\u0103c\u00e2nd \u00eentregul prin suflul vie\u021bii care o anim\u0103. Inima e cea care se bucur\u0103 de un simplu ban sau de o avere \u00eentreag\u0103, iar dac\u0103 nu \u0219tie s\u0103 se bucure de banul acela insignifiant, nu va \u0219ti s\u0103 se bucure nici de acea avere, pentru c\u0103 bucuria e spontan\u0103 \u0219i vine sim\u021bind pulsul vie\u021bii, nu privind cu satisfac\u021bia cuceritorului noile achizi\u021bii materiale.
\nBucuria nu vine din minte sau din logic\u0103, e dincolo de ele. A\u0219a se explic\u0103 cum exist\u0103 oameni care se bucur\u0103 de orice, f\u0103r\u0103 a avea vreun motiv plauzibil din perspectiva min\u021bii \u0219i oameni care nu se bucur\u0103 de nimic, de\u0219i au toate motivele din lume s-o fac\u0103.
\nDin dorin\u021ba de a ne proteja de propriile dureri ascunse prin col\u021burile fiin\u021bei, dosindu-le ca s\u0103 nu putem ajunge la ele, d\u0103m la o parte inima, o \u00eenfier\u0103m \u00een tipare \u0219i blocaje create de minte, care ne disociaz\u0103 de durere, \u00eenstr\u0103in\u00e2ndu-ne de noi \u00een\u0219ine \u0219i \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-ne astfel de \u0219ansa vindec\u0103rii. Iar \u0219ansa vindec\u0103rii noastre vine de la acele fiin\u021be de l\u00e2ng\u0103 noi pe care le consider\u0103m insuportabile, pentru simplul fapt c\u0103 ne amintesc de problemele nerezolvate. Dac\u0103 le-am privi \u00een ochi suficient de mult c\u00e2t s\u0103 ajungem la inima lor, ne-am atinge implicit propria inim\u0103, reg\u0103sindu-ne printr-o magie creat\u0103 de puterea ce vine \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ind cu cel\u0103lalt buc\u0103\u021bile de durere \u0219i ref\u0103c\u00e2ndu-le natural, a\u0219a cum orice vindecare vine \u00eentr-un mod c\u00e2t se poate de natural, f\u0103r\u0103 s\u0103 cunoa\u0219tem mecanismul real care a provocat-o.
\n\u00centr-o societate care ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 schimba\u021bi frecvent lucruri \u0219i implicit oameni pentru nevoia de a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a ceva nou, eu v\u0103 \u00eendemn s\u0103 c\u0103uta\u021bi noul \u00een interior, privindu-l pe cel de l\u00e2ng\u0103 voi \u00een ochi, \u00een cele mai ad\u00e2nci str\u0103funduri, privindu-l ca pe o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 \u0219i-at\u00e2t, f\u0103r\u0103 a\u0219tept\u0103ri \u0219i resentimente, ating\u00e2ndu-i inima \u0219i implicit, ating\u00e2ndu-v\u0103 propria inim\u0103. Ref\u0103c\u00e2nd propriul puzzle al fiin\u021bei. Iar c\u00e2nd am evoluat suficient \u0219i sim\u021bim c\u0103 cel de l\u00e2ng\u0103 noi nu mai are ce s\u0103 ne \u00eenve\u021be, s\u0103-l eliber\u0103m cu recuno\u0219tin\u021b\u0103, con\u0219tienti de faptul c\u0103 el a fost oglinda \u00een care ne-am descoperit propria frumuse\u021be.
\nP\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu am privit suficient de mult \u00een ochii celuilalt, sim\u021bind pentru el acea recuno\u0219tin\u021b\u0103 eliberatoare, orice distan\u021bare de el e prematur\u0103, \u00eemping\u00e2ndu-ne \u00een bra\u021bele altor oglinzi, relu\u00e2nd astfel lec\u021bia din locul \u00een care aceasta a r\u0103mas neparcurs\u0103.<\/p>\n