Şi totuşi, există. O femeie pe care tocmai
ai cunoscut-o sau pe care ritmul unui viitor
incert urmează să ţi-o scoată în cale, o femeie
căreia îi pronunţi numele ca şi când s-ar afla
în braţele tale, pe care îţi spui că o vei iubi cel
puţin tot atât de mult pe cât ai iubit-o pe cea
dinainte, o femeie care îţi schimbă balamalele
cu care te sprijineai pe a doua zi, care îţi
face ordine în trup şi-n creier tot astfel cum
îţi ordonează hainele prin dulapuri, o femeie
pe care într-o bună zi ajungi s-o urăşti pentru
neliniştea cu care te aşteaptă în pragul uşii până
noaptea târziu, pentru lipsa de intimitate pe
care ţi-o strecoară printre lucruri, transformându-
ţi casa într-un loc de promenadă pentru
toaletele-i costisitoare, pentru zelul cu care
îşi întregeşte garderoba, ingurgitând rochii şi
bluze de ultimă modă, pentru revistele cu diete
pe care ţi le bagă în pat, pentru faţa schimonosită
pe care şi-o întinde la vedere ori de câte
ori face vreo indigestie sau se plânge de câte o
noapte nedormită.
Citește un fragment
