Te-am invitat la un ceai. Aveam părul de mugur Tu tăceai. Mă priveai adânc. Te pierdeai. Te-am invitat la un ceai. Tu m-ai luat de mână; Era tare aroma Cu care-mi zâmbeai. Te-am invitat la un ceai. „E bine aici. Și frumos. Și înalt. Și-mi stă bine cu tine la tâmple.” Ziceai. Te-am invitat la …
Mă tem să nu mă-ndepărtez prea mult, să-mi crească aripi lungi peste tumult cu care să mă pierd tăcut în zare lăsându-te în urmă, și mă doare pasul cu care îmi ieșeai în cale surâsul peste care s-a prelins o vale îmbrățișarea ta timidă-n noapte și-o mare azvârlită peste șoapte. Mai ține-mă un veac în …
Unde te grăbești, viață? Spre ce tărâmuri de vis sau de ceață? Mai lasă-mi secunda, fiorul, dorul, să le freamăt, să le mistui cu piciorul. Lasă-mi pletele strunite de vânt să mă-nvolbur cu ele, să cânt. Lasă-mi tăcerea să-mi umble prin gând, să-i pipăi tumultul, să râd și să plâng. Lasă-mi cărarea deschisă spre lume …
Și când dansez și când mă mistui și când pășesc și când iubesc de toate-mi voi aduce-aminte arzând tumult că doar trăiesc Și-n calda revărsare-a vieții topesc zăpezi și ghețuri mii curgând șuvoaie de emoții prin umbre mari de doruri vii Și când oi fi și când n-oi fi și când apusul mă va stinge …
Plouă clipele curg iluzoriu pe pleoape topind revărsarea de ape tu taci și tăcerea devine mister în care mă-nvălui mă scutur și sper Plouă se duc amăgirile-n vânt când tu ești aproape refren și descânt se scurge secunda prin noi caldă mirare în care rasună un semn de-ntrebare Unde-i secunda aceea hoinară ce ne apropie …
Lasă-ți, viață, creanga-n jos, Să culeg tot ce-i frumos – Vântul, marea, crângul, dorul, Să le pipăi cu piciorul, Lasă-ți cântul de cu seară Scurs de-o pasăre hoinară, Lasă-ți pulpa dintr-o noapte Să mă legene cu șoapte Lasă-ți marginile lumii Să m-ascundă-n colțul lunii Și de-acolo aș vrea, viață, Să m-alinți ușor, pe față, Să-mi …
Se pierde cerul în secunda noastră și eu, și tu, și timpul care-a fost și-n toată această mută revărsare ne regăsim arzând și plini de rost. Se pierde lumea, visul, efemerul, iar noi ne stingem vii în câte-o zare, e-atât de plină calea pân’ la tine, atât de lung păcatul, cu care-mi ieși în cale. …
E-atâta liniște la tine-n gând aud copacii pe la tâmple șuierând și-un râu desculț ce-și plimbă apa lin e-atâta liniște atât divin Atâta liniște la tine-n glas prin anii plini ce-au mai rămas la umbra cărora mă scutur lin e-atâta calm atât destin E-atâta liniște la tine-n piept strivind povara anilor în care te aștept …
Toamna mă-nfășor în vise și-n taine și dor desfrunzită de gânduri și legi ating cu piciorul zbateri de crengi susur de ape desfătate de val lunecând pân’ la ultimul mal încropind aripi de vânt înălțându-mă lung și torid și fecund peste somnuri și plumb. Cât de adânc e mersul meu lung cu care măsor nesfârșirea …
Vino mai aproape Între noi se vor lăsa uneori tăceri alteori ploi alteori gânduri șiroi uneori lună alteori soare uneori vânt alteori ninsoare uneori vei fi tu uneori eu alteori noi imenși cât o lume vâlvoi fără limite fără hotare plină de dor și culoare și-o mare în prag fremătând anonim atâta mister mi-e sufletul …
E-atât de tentant să umbli cu tălpile goale prin inimi să simți urmele vieții clocotind atât de-adânc și de-amar să iei pulsul rănii fără să doară frământând-o ca pe-o cireașă amară culeasă dintr-un pom pribeag de-odinioară E-atât de tentant să umbli cu tălpile goale prin teamă și vină sorbind până la capăt voia divină ce-și …
