Toamna mă-nfășor
în vise și-n taine și dor
desfrunzită de gânduri și legi
ating cu piciorul zbateri de crengi
susur de ape desfătate de val
lunecând pân’ la ultimul mal
încropind aripi de vânt
înălțându-mă lung
și torid și fecund
peste somnuri și plumb.
Cât de adânc e mersul meu lung
cu care măsor nesfârșirea din mare
lacrimi și gânduri amare
rumegând frunze
învelite în dansuri și ploi
traversând toamne
și umbre și sete de noi
înmuiată în vise
în care mă sting și m-aprind
hoinărind peste văi.
Doar un gând mai rămâne
hohotind printre ploi:
„Mi-e sete de noi!”
11 octombrie 2023
