Vizitând un bazar vestit din Dubai, am trăit o experiență care mi-a arătat că nu avem nevoie de bogății pentru a trăi clipe de neuitat.
Era un bazar cu sute de magazine și standuri cu aur și bijuterii din aur. Atracția bazarului o constituie inelul din aur cu pietre prețioase, ce cântărește peste 60 de kg.
Am terminat destul de repede vizita prin acele locuri, copleșită de mormanele de aur expuse peste tot, din care nici nu știam ce să aleg. Înainte să ies, am poposit câteva minute lângă vitrina unde era expus inelul din aur, cred că cea mai mare bijuterie din lume, făcând câteva fotografii, apoi m-am îndreptat spre locul de întâlnire.
Era doar ghida care ne însoțea, o turcoaică frumoasă, cu o ținută impozantă și mers apăsat, care nu putea trece neobservat. Stătea pe trotuarul încins, cu telefonul în mână, citind cu interes vreo postare sau vreun mesaj.
M-am așezat lângă ea și am intrat în vorbă. Vorbea foarte bine română. N-aș fi zis că nu era româncă. Bunicul ei deschisese în București prima brutărie de pâine turcească, iar ea frecventase școala în limba română până pe la 10 ani, când s-au întors în Turcia. Nu a avut o viață ușoară. Mi-am dat seama după chipul care, deși frumos, nu lăsa să se întrevadă vreo urmă de trăire. După vorba apăsată, ce purta în ea o anumită greutate.
Am povestit mult, privind spre râul care curgea liniștit în fața noastră și pe care l-am traversat cu barca în drum spre bazar. Soarele ardea cu putere. Aerul era uscat și era mult praf. Era o liniște neobișnuită, fiind perioada Ramadanului, când restaurantele erau închise la orele amiezii.
Trebuia să ne mulțumim cu apa pe care o mai aveam și cu sticksurile pe care le-am împărțit și care trebuiau să ne țină de foame ceva vreme. Dar cu toată acea arșiță, cu toată senzația de foame și de sete, ne simțeam bine în liniștea acelei după-amiezi.
Mi-a povestit despre lumea musulmană în câte trăia și în care familia este prioritară și în care fiecare are locul său bine determinat. Oricât ar fi de greu, țin unul la celălalt și îi leagă toate experiențele de viață prin care trec. Mi-a povestit despre femeile care stau în umbra bărbaților lor, prezențe discrete și iubitoare, care au fost crescute în acest spirit. Ea a reușit să se angajeze ca ghid, abia după ce copiii au crescut. Și totuși, în lumea în care trăia, femeile nu aveau voie să iasă singure la terase, fiind certate de familie în cazul în care erau surprinse.
În după-amiaza apărută de nicăieri, am scos la iveală bucăți de suflet, aducând împreună, prin intermediul gândurilor și a trăirilor împărtășite, două lumi atât de diferite.
Singurele amintiri care mi-au rămas în minte după toată acea experiență sunt imaginea inelului din aur expus în vitrină și discuția purtată pe trotuarul încins, în după-amiaza transformată în amintire.
Concluzia este una singură, aceea că „clipele pe care știm să le trăim frumos și să le împărtășim cu ceilalți se transformă în aur, pe care-l purtăm în suflet oriunde am fi”.
10.03.2025
tiktok.com/@dianalis.writes
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
https://www.edituradarclee.ro/Singura-dreptate-este-cea-a-iubirii
