Uităm adesea că ne aflăm cu toții în același tren și traversăm aceeași lume și că toți ne dorim o călătorie cât mai frumoasă, care să ne înalțe pe noi culmi.
Dincolo de măștile pe care le afișează fiecare, dincolo de propriile măști, există o frumusețe, o unicitate și o umanitate care se cere a fi descoperită. Trăită. Împărtășită cu ceilalți.
Ce ne oprește să ne vedem propria frumusețe, să vedem frumusețea celor din jur?
Gândul că nu suntem de ajuns. Că avem nevoie de mai mult, de mai plin, de ceva mai înalt.
Dar noi suntem deja mai mult, mai plin, mai înalt, doar că adesea nu realizăm, sau o facem doar pentru câteva clipe.
După care apar contradicțiile, neîncrederea și disensiunile create în timp și susținute de mintea care se hrănește cu propriile conflicte, înăbușind adevărata frumusețe ce vine din revelarea naturii noastre divine.
Acumulăm amintiri care ne îngreunează mersul, ne împiedică zborul.
Critici rostite de-a lungul timpului la adresa noastră și care devin cu timpul glasul nostru interior, cuvinte de neîncredere, priviri descurajante, replici care ne-au îngenuncheat, când, tot ce ne doream era doar să dăm glas preaplinului din adâncul nostru.
Poate e timpul să le lăsăm în urmă, să întrezărim acea frumusețe, acea unicitate și umanitate ce zace undeva în adânc și care ne apropie.
Să învățăm să privim și să ne privim cu toată ființa noastră. Cu trupul, cu mintea, cu sufletul. Cu tot ce avem noi mai bun, creând punți peste neîncrederi, neînțelegeri și disensiuni.
Singura neînțelegere reală este aceea că uităm adesea că ne aflăm cu toții în același tren și traversăm aceeași lume și că toți ne dorim o călătorie frumoasă.
Poate e timpul să ne amintim.
3.03.2025
@reper
tiktok.com/@dianalis.writes
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
https://www.edituradarclee.ro/Singura-dreptate-este-cea-a-iubirii
