Unde te grăbești, viață?
Spre ce tărâmuri de vis sau de ceață?
Mai lasă-mi secunda, fiorul, dorul,
să le freamăt, să le mistui cu piciorul.
Lasă-mi pletele strunite de vânt
să mă-nvolbur cu ele, să cânt.
Lasă-mi tăcerea să-mi umble prin gând,
să-i pipăi tumultul, să râd și să plâng.
Lasă-mi cărarea deschisă spre lume
să m-afund în susuru-i blând, strigând-o pe nume.
Lasă-mi misterul aninat de-o părere
în brațele lui să mă pierd, să caut putere.
Lasă-mi brațele să cuprindă iubirea,
s-atingă, să ceară
o fărâmă de cer într-o seară de vară.
Și-n toată această gonire prin viață,
mă scutur, și-ngheț, și-nfloresc, și mă-nalță
un colț de aripă desfătat de-o speranță.
Unde te grăbești, viață?
13.01.2025
0
