Plouă
clipele curg iluzoriu pe pleoape
topind revărsarea de ape
tu taci
și tăcerea devine mister
în care mă-nvălui
mă scutur
și sper
Plouă
se duc amăgirile-n vânt
când tu ești aproape
refren și descânt
se scurge secunda prin noi
caldă mirare
în care rasună
un semn de-ntrebare
Unde-i secunda aceea hoinară
ce ne apropie și ne separă
dansul flămând scuturat dintr-o seară
când tăcerea devine pământ,
când pașii se-ndeasă
în susurul blând
revărsat dintr-o gară?
Unde-i secunda hoinară?
Plouă
secundele curg, și se-avântă, și plâng,
dansul devine mister
în care mă-nvălui
mă scutur
și sper,
și tu ești aici
rumegând o țigară
Să curgă secunda hoinară
să plouă
cu tine la braț și cu tâmplele-n vânt
ating veșnicia și urlu-a descânt
să vină secunda,
să plece
noi suntem vii
peste somnul ei rece.
9 iunie 2024
