Mi se spune adesea de către cei apropiați că e timpul să mă maturizez. Să nu mă mai entuziasmez atât de mult. Să fiu mai circumspectă în privința oamenilor. Mai rezervată.
Dar eu continui să rămân copil. Să mă entuziasmez. Să cred în oameni și în puterea lor de transformare. Cum aș putea zâmbi soarelui cu zâmbetul acela plin cu care m-am născut, dacă nu m-aș entuziasma de frumusețea lumii? Dacă nu aș da o șansă oamenilor să mă surprindă în mod plăcut, dacă aș construi de la început scenarii născute din frici despre cât rău îmi pot face oamenii?
Copilăria nu are vârstă. Este despre joc. Despre jocul vieții. Despre cum să-l joci mereu și mereu, iar viața să te ducă departe, acolo unde oamenii maturi și sobri nu ajung niciodată, fiindcă poartă cu ei zalele aparenței sociale construite cu migală, ce-i face importanți.
Copilăria este despre a lăsa în urmă oameni și lucruri care nu sunt în rezonanță cu tine fără să urăști, fără să ai regrete sau resentimente. Pur și simplu să pleci și să-ți vezi de visul tău, primind în viața ta oameni care rezonează cu cine ești cu adevărat.
Copilăria este despre a dansa în soare și în ploaie deopotrivă, fără a face diferențe. Bucurându-te de căldura soarelui și de stropii de ploaie. Adulții dansează prin ploaie așteptând soarele și în soare așteptând ploaia. Dansul lor e dansul regretelor, al nemulțumirii și al frustrării. E mai mult o înțepenire în mijlocul torentului care e viața. O încercare de conservare a stabilității, care să le dea falsa impresie că pot controla lucrurile.
Copilăria este despre a te regăsi iarăși și iarăși, despre a te bucura de tine așa cum ești. Acceptându-te fără critici. Despre a te bucura de tine în ciuda nemulțumirii celorlalți. Da. Să trăiești cu propria-ți mulțumire, nu cu nemulțumirea celorlalți în privința ta, care, în realitate, e nemulțumirea față de ei înșiși.
Copilăria este despre a crede, despre a visa. Despre a-ți înălța visul ca pe un zmeu. Sus, tot mai sus, purtat de vânturi jucăușe. Cum să te rușinezi de visul tău, când poate e cel mai frumos din viața ta? Când ți s-a.dat șansă să-l visezi până la capăt? Cum să lași să se aștearnă praful pe el, consolându-te cu faptul că te-ai maturizat? Cum să-l arunci ca pe un lucru nefolositor când el era menit să te ajute să devii unic, magic, inconfundabil?
Despre toate acestea este copilăria. Așa că, ori de câte ori mi se mai amintește că a venit timpul să mă maturizez, voi zâmbi cu zâmbetul meu larg, cât toată lumea. Voi tăcea adânc, cât toată marea. Îmi voi înălța visul sus, că pe un zmeu, cât mai sus, acolo unde să nu-l poată ajunge îndoiala oamenilor maturi.
La mulți ani celor mici și celor mai mari!
1 iunie 2024
