De ce-mi strivești secunda cu dorul tău rotund
încremenind-o-n vis și neuitare
topind în ea genuni și-atingeri moi
de brațe-nșelatoare?
De ce m-atârni ades de ochiul tău desculț
acoperindu-mă cu-a tale umbre
îngemănând în colbul lor adânc
destine fără urme?
De ce se-nclină ades surâsul tău
când mă-nveșmânți în rost și nelăsare
apoi te-așezi torid în dunga lui
desăvârșind chemarea?
De ce se umple noaptea de drumul tău spre noi
când mă aștepți pe-o mare-ndepărtată
învăluind în pasul tău domol
zborul de altădată?
Am căutat răspunsuri multe
și m-am pierdut în gânduri goale
și-atât de-ades m-am înșelat
de umbre-amețitoare
Apoi într-un apus de jad
am răstignit cuvântul
desăvârșind cu brațe moi
tăcerea, legământul.
17 martie 2023
0
