Se lasă anotimpul
prea mulţi copaci
câteva sfere în plus
gâtul strâmt de chitară
subţiat la capătul dinspre zei
Nu cântă
nimeni
se-anunţă atâta somn
acoperind spaţiile goale dintre stropi
Mă gândeam să exersez
pe-o creastă de apă
nimeni nu cântă
ziua, noaptea
apoi, noaptea, ziua
Pe drum, prea mulţi copaci
1
