Poezii

Amurg

 

La sfârşit, întuneric

soarele imens

e o istorie-ntreagă

un gablonz palid

care te îndeamnă la căscat

ai vrea să faci cu mâna

nu ai cui

îngeri care s-au plictisit să zboare

cască buimaci într-un colţ

rosteşti printre dinţi cuvinte mari

„niciodată” „veşnic” „totdeauna”

ceasul a fost îngropat la rădăcina unui arbore

fosforescent

1

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *