Când divinitatea are un plan, lucrurile se așază într-un fel anume, favorizând ducerea lui la îndeplinire – o poveste despre sincronicitățile care l-au condus pe un ateu la credință, la iubirea mult așteptată, la împărtășirea acestor experiențe, ca eu să le transmit mai departe
În călătoria pe care am întreprins-o pe Muntele Sinai, am cunoscut un cameraman care lucra la o televiziune și chiar înainte de întoarcerea în țară, l-am abordat rugându-l să-mi trimită filmările și fotografiile pe care le-a făcut. A intrat în vorbă cu mine și a început să-mi povestească faptul că, până în urmă cu ceva timp, râdea de tot ce era legat de spiritualitate, fiindcă, până nu demult fusese ateu. Însă, în perioada pandemiei, a trecut printr-o deziluzie în dragoste care l-a zdruncinat, provocându-i multă suferință, iar după experiența respectivă, a simțit că s-a întâmplat cu el ceva inexplicabil.
Nu după mult timp, o persoană cu capacități paranormale a fost invitată la o emisiune din cadrul televiziunii unde lucra, cu care a intrat în vorbă, mărturisindu-i că era ateu. Persoana respectivă i se adresa cu prenumele Mihai și nu cu prenumele lui real, deși a corectat-o de mai multe ori. Amănuntul acesta i-a dat de gândit și, în acea zi a sunat-o pe mama lui, întrebând-o dacă prenumele Mihai îi spunea ceva. Nu a realizat pe moment dar, după un timp, maică-sa și-a amintit că era prenumele pe care ea i l-a ales la naștere, însă nașii de botez nu fuseseră de acord cu prenumele respectiv și i-au dat un altul. Experiența l-a marcat profund, deși continua să se îndoiască.
După un alt timp, la o altă emisiune fusese invitată o altă persoană cu capacități paranormale pe care a provocat-o într-o pauză, cerându-i să-i spună un secret legat de copilăria lui. Respectiva persoană i-a spus că îi plăcea foarte mult mâncarea de dovleac pe care i-o pregătea bunică-sa. El a rămas uluit, nevenindu-i să creadă că un străin putea să-i dezvăluie într-o clipă un amănunt legat de viața lui, cunoscut doar de el.
Ideea de Dumnezeu îi revenea tot mai des în minte, deși încă continua să se îndoiască. Într-o zi, trecând pe stradă și gândindu-se la conceptul de divinitate, a găsit o Biblie pe trotuar pe care a luat-o acasă, începând să o răsfoiască, apoi să o citească.
La un moment dat, i-a trecut prin minte ideea de a face o călătorie pe Muntele Sinai, dar nu avea banii necesari și, ca prin farmec, a fost contactat nu peste multă vreme de organizatorul excursiei, care i-a propus să-l însoțească pe Muntele Sinai pentru a filma călătoria și pentru a face fotografii, fără a fi nevoit să suporte cheltuielile cu deplasarea, astfel că dorința i s-a îndeplinit.
În perioada în care se petrecuseră aceste evenimente, a cunoscut-o pe viitoarea lui soție. Fusese invitată la una dintre emisiuni. Prezența ei l-a emoționat de la început, dar n-a realizat pe moment. După plecarea ei, a revăzut înregistrarea cu ea și ceva i-a reținut atenția. A căutat-o pe facebook și i-a cerut prietenia. După câteva zile, ea l-a căutat la studio. Erau doar ei doi, ceea ce l-a emoționat nespus, apoi, ea l-a invitat la dans și simțind-o atât de aproape, a fost atât de copleșit, încât i-a cerut să plece, spunând că are ceva de finalizat pentru o emisiune. A doua zi, a căutat-o și a cerut-o în căsătorie, iar ea a acceptat. Ceea ce e și mai interesant e că femeia pe care a întâlnit-o era psiholog, iar el citea de câțiva ani cărți de psihologie, ca să-și explice dezamăgirile pe care le avea în plan personal, întâlnind de-a lungul profesiei multe femei frumoase, de care fusese atras, dar care erau superficiale, duplicitare și interesate de partea financiară a unei relații, astfel că devenise foarte sceptic.
Începutul poveștii l-am auzit când l-am abordat pe cameraman înainte de plecarea din hotel, cerându-i să-mi trimită înregistrările făcute, însă a fost chemat să facă câteva fotografii de grup, astfel că, rămăseserăm înțeleși să-și continue povestirea în aeroport. Nu l-am întâlnit în aeroport, preocupată fiind cu formalitățile de îmbarcare și cu hoinăreala prin magazine, uitând de poveste. Interesant a fost că, după ce am făcut check-in-ul, am schimbat locul pe care-l primisem în avion chiar pe ultimul rând, cu o persoană din grup care făcuse check-in-ul chiar în fața mea și care primise loc în față, lângă prietena mea. Am rămas uluită când, ocupându-mi locul în urma schimbului făcut, am constatat că stăteam chiar lângă povestitorul pe care-l abordasem și care, pe parcursul călătoriei, a reușit să-și termine istorisirea.
“Coincidența este felul prin care Dumnezeu rămâne anonim”, mi-am spus în gând la coborârea din avion citându-l pe Einstein, convinsă că, atunci când Dumnezeu are un plan, lucrurile se așază într-un fel anume, favorizând ducerea lui la îndeplinire.
