Zilele trecute am împodobit bradul de Crăciun. Pentru majoritatea oamenilor, un brad de Crăciun e doar un obiect de decor. Pentru mine înseamnă enorm. E amintirea puținelor momente de liniște trăite în copilărie. Acel răgaz în care mă puteam bucura în voie, în care construiam vise de care mă agățam cu toată puterea, plutind în ritmul lor vaporos. Acel ritual al împodobirii bradului în Ajun. Globurile de sticlă de toate culorile, scoase din cutii bine dosite, asemenea unor bijuterii de preț, instalația de clopoței ce licărea în întuneric, artificiile de pom păstrate pentru seara de Crăciun mă transpuneau într-o altă lume, în care sufletul meu de copil cuprindea întinderea iernii, alungând frigul din jur, frigul din suflet.
🌟Acea senzație de bine, de acasă avea să dispară odată cu dezbrăcarea bradului de podoabele ce-i confereau alura mitică. Odată cu dezbrăcareaZilele trecute am împodobit bradul de Crăciun. Pentru majoritatea oamenilor, un brad de Crăciun e doar un obiect de decor. Pentru mine înseamnă enorm. E amintirea puținelor momente de liniște trăite în copilărie. Acel răgaz în care mă puteam bucura în voie, în care construiam vise de care mă agățam cu toată puterea, plutind în ritmul lor vaporos. Acel ritual al împodobirii bradului în Ajun. Globurile de sticlă de toate culorile, scoase din cutii bine dosite, asemenea unor bijuterii de preț, instalația de clopoței ce licărea în întuneric, artificiile de pom păstrate pentru seara de Crăciun mă transpuneau într-o altă lume, în care sufletul meu de copil cuprindea întinderea iernii, alungând frigul din jur, frigul din suflet.
🌟Acea senzație de bine, de acasă avea să dispară odată cu dezbrăcarea bradului de podoabele ce-i confereau alura mitică. Odată cu dezbrăcarea bradului, vraja avea să dispară, iar eu redeveneam acel copil plăpând, și trist și sperios, ce încerca din răsputeri să supraviețuiască în lumea adulților, printre orgolii și ambiții deșarte, printre cuvinte ce îngreunau atmosfera și sacrificii împovărătoare. Despărțirea de brad după sărbători îmi rupea sufletul. Mi-aș fi dorit să prelungesc acele zile la infinit, să nu se mai termine, să-mi pot trăi visele în voie, să-mi păstrez vraja din suflet, construind o lume mai bună în imaginația mea. Dar, după sărbători, totul redevenea cenușiu și gol, și lipsit de suflu. Și eu, cu tristețea mea, încercând din răsputeri să supraviețuiesc, să înțeleg.
🌟Am păstrat același obicei din urmă cu mulți ani. Culcată sub brad, privind îndelung globurile și luminile orbitoare, imaginându-mi orice. O lume caldă și iubitoare, plină de magie, copilul din mine țesând visuri lungi, colorate, pe fondul imaculat al iernii.
🌟Fericirea împodobirii bradului e aceeași și azi, ca și atunci. Am învățat însă cu timpul că, oricât de vitrege ar fi condițiile de viață, putem să visăm, că nimeni nu ne poate lua credința și puterea de a visa, decât propriile temeri și îndoieli. Că frumusețea acestor clipe o putem păstra de-a lungul întregului an, oriunde ne-am afla.
😀❤️🎉🥰🌲🎊🎁🎀
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme bradului,
