O prietenă cu care n-am vorbit de ceva timp s-a autoinvitat la mine la o cină cu cartofi prăjiți. Nu ne vedem prea des, dar la fel ca mine, e adepta surprizelor. O porție de cartofi prăjiți nu înseamnă nimic pentru foarte mulți, unii fiind prinși în mrejele vieții cotidiene, alții plictisiți poate, dornici de ceva spectaculos. Pentru noi a fost un motiv de bucurie legată de întâlnirea neașteptată, în care am savurat o cină simplă, de neuitat, presărată cu discuții. Crearea unor momente savuroase nu necesită prea mult: un gând ce te poartă spre un alt suflet, scânteia unei idei apărute pe neașteptate, un decor minimalist.
Cina aceasta mi-a amintit de o altă cină cu cartofi prăjiți din studenție, într-una din nopțile de veghe, când mă lansam împreună cu colegele de cameră în acele discuții interminabile fără început și fără sfârșit. La un moment dat, uneia dintre noi i-a venit ideea să prăjim cartofi. Era trecut de miezul nopții. Am aprins lumina, am deschis fereastra, invitând noaptea în cameră și am început pregătirile. Două au plecat să cumpere vin de la magazinul non-stop din cartierul studențesc, iar eu și cealaltă colegă am rămas să curățăm cartofi. A ieșit o cină superbă servită noaptea la ora 3, pe o pătură întinsă pe covor, cu un pahar de vin în mână și câteva melodii cântate la chitară.
Momentele frumoase se creează cu sufletul. Trebuie doar să ne amintim din când în când că, dincolo de rutina acestei vieți, există prieteni, există bucuria sufletelor care se cheamă, există sclipiri de gând ce transformă o clipă aparent comună într-un moment special, de neuitat.
