zeul avea aripa strâmbă
doi-trei pomi
răsturnaţi pe-un apus dogmatic
se-nsingurau
cânta aiurea un nebun de alb
prin vii
arome de toamnă se prelingeau
pe aripi
ne desparte doar somnul
două-trei fire cărunte
câteva ploi
aceleaşi trepte arse de lună
scriind mistere pe ziduri
