Să ne amintim azi și în fiecare zi de copilul care am fost. Să-l eliberăm dintre amintiri, să-i dăm voie să zburde, să se bucure, să viseze.
Să-i spunem povestea despre noi înșine, despre călătoria noastră prin viață, în care ne-am îndepărtat tot mai mult de cei care eram cândva, atât de firești și de veseli fără niciun motiv anume.
Să-l însoțim în sublima lume a imaginației, în care totul e posibil atunci când ținem în mâini o baghetă magică, creând miracole cum cream altădată, firesc și inefabil.
Să ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu iubirea și s-o găsim de fiecare dată, pentru că ea așteaptă undeva într-un colț să fie găsită.
Să ne jucăm cu vântul și cu norii, să plutim în ritmul lor schimbător, fascinați de frumusețea iluzorie a lumii.
Să ne certăm, apoi sa uităm că ne-am certat, întinzând brațele spre celălalt, ca și când nu ne-am fi certat nicicând.
Să facem glume și să râdem de glumele celorlalți. Să râdem mult și frumos, să dansăm odată cu râsul, plutind prin lume vii și ușori.
Să citim în privirea celorlalți, oglindindu-ne în limpezimea ei clară, descifrând misterul din spatele cuvintelor spuse adesea la repezeală.
Să zâmbim vieții, lumii în care trăim, să acoperim tristețea și neputința cu zâmbetul nostru.
Să lăsăm lacrimile să curgă, apoi să le ștergem ca și când n-ar fi curs nicicând.
Să îmbrățișăm copilul din noi, ținându-l strâns la piept, ca pe o comoară. Acea sămânță a miraculosului din noi nu se stinge niciodată. Așteaptă doar să fie găsită și îngrijită pentru a se putea deschide.
Einstein spunea că „viața poate fi trăită în două feluri: ca și când totul este miracol sau ca și când nimic nu este miracol”.
Să lăsăm copilul din noi să ne conducă spre miracolul vieții. Să-l lăsăm să fie. Atât. Restul se întâmplă de la sine.
1 iunie 2023
Sursa foto: facebook
0
