Iubirea fără libertate e ca o pasăre fără aripi. Oricât ar fi de frumoasă, nu poate zbura și farmecul ei se destramă mult prea curând. Libertatea într-o relație de cuplu e dovada faptului că partenerii și-au păstrat individualitatea în cadrul ei, că nu au renunțat la valorile proprii, la trebuințele, la nevoile și preocupările fiecăruia în parte.
O relație este un ansamblu complex format din două elemente de bază, bărbatul și femeia, iar eficiența ei este dată de complexitatea personalităților care o compun și de modul în care ele se combină, alcătuind relația în sine.
Cu cât partenerii au o structură de personalitate mai complexă și mai integratoare, cu alte cuvinte, cu cât sunt mai vii și mai prezenți în viața lor, cu atât structura relației este mai rafinată, revelându-și diversitatea într-o îmbinare captivantă și plină de viață. Așa cum rolurile în societate sunt multiple, pornind de la cel de copil, elev, student și continuând cu cele impuse de profesia aleasă și de alte forme prin care ne integrăm în structurile sociale, așa e indicat și necesar să se diversifice și rolurile în cadrul relației de cuplu, să nu rămână încremenite în anumite tipare care limitează atât individul în sine, cât și relația, transformând-o într-o succesiune de stereotipii care, cu timpul devin copleșitoare, înlănțuind partenerii și menținându-i în poziții stagnante, rigide, neatrăgătoare.
Pozitia partenerilor într-un cuplu este dat de structura lor de personalitate, care, chiar complementară fiind, nu trebuie să confere unuia dintre parteneri in mod permanent rolul de persoană care-și impune propriile reguli în cadrul relației, iar celeilalte rolul de persoană aservită. Cu cât rolurile sunt mai fixe și mai imuabile, cu atât relația este mai apăsătoare, lipsind acel dans al energiilor, în care fiecare dintre parteneri este el însuși, în funcție de contextul de moment și de dispoziția necesară, contribuind fiecare în parte la bunăstarea lor ca individ și la bunăstarea relației.
Există suficiente situații în care unul dintre parteneri își cere voie de la celălalt să facă un anumit lucru sau să meargă undeva, iar dacă răspunsul celuilalt este negativ, persoana își abandonează dorința de a face lucrul respectiv. Bineînțeles că este necesar că partenerii să se consulte între ei, mai ales în situații importante de viață, dar asta nu înseamnă că trebuie să-și ceară voie de la celălalt să-și pună dorința în aplicare, fiindcă nu este subordonatul lui, ci doar să-l implice activ pe celălalt în luarea deciziei mai ales dacă aceasta vizează și situația partenerului. Înseamnă să-și prezinte fiecare argumentele în susținerea propriei poziții, pentru ca în final să o aleagă pe cea mai convenabilă pentru ambii, adică să aleagă o soluție de mijloc, iar nu una extremă.
E o diferență imensă între „a consulta” partenerul de cuplu sau „a-i cere voie” pentru a face ceva, diferență care conferă indicii suficiente despre dinamica cuplului. Un cuplu în care partenerii nu se consultă, sau cel puțin unul dintre ei nu-l consultă pe celălalt, sau chiar dacă o face, își cere voie de la celălalt ca și când soarta lui e în mâinile partenerului, sau cei doi nu reușesc în cele mai multe situații să aleagă o soluție favorabilă ambilor, rămânând la una dintre extreme, nu e un cuplu suficient de sudat, bazat pe o relație autentică, în care contează părerea fiecarui partener în parte, și-n care interesele fiecăruia sunt la fel de importante, conducând astfel la evoluția atât a celor doi ca individualități distincte, cât și a cuplului în sine.
A face abstracție de propriile nevoi și interese, deservind preponderent interesele cuplului sau, mai grav, pe cele ale partenerului, ignorând propriile dorințe, e o dovadă a renunțării la propria individualitate în cadrul cuplului, o dovadă a unei depersonalizări a unuia dintre cei doi care, cu timpul erodează relația, oprindu-i evoluția.
Cu cât ambii parteneri au experiențe de viață diverse, pe care reușesc să și le împărtășească, cu atât relația este mai predispusă spre evoluție, contribuind astfel la evoluția fiecărui partener în sine, într-o societate tot mai complexă, în care realitatea se schimbă de la o zi la alta.
Singura șansă de a menține vie iubirea într-un cuplu și atracția dintre parteneri este ca cei doi să găsească calea de mijloc, printr-un dans al rolurilor pe care să le schimbe între ei, dând relației culoare, consistență și profunzime. Un dans facilitat de energia feminină, mai flexibilă și mai integratoare, conferind energiei masculine spațiu în care să-și pună în valoare propriile calități.
6 martie 2024
Sursa foto: facebook
1
