🌟Ieri am dansat pe inima toamnei. Am dansat cu frunzele, apoi am călcat în picioare efemerul lor. Frunzele acelea gălbejite, lipsite de suflu erau amintirile mele, acele clipe ce și-au încheiat misiunea și pe care le-am eliberat cu un surâs. Cred că una din cele mai mari calități ale unui om este acceptarea. Să știi să accepți și să poți să accepți. Dovada adevăratei puteri. Puterea de a lăsa lucrurile să se întâmple, de a renunța la așteptările care țin o persoană întemnițată, acea închisoare a ființei care nu te lasă să vezi mai presus de propriile convingeri, orgolii și interese.
🌟În fiecare toamnă, natura ne predă aceeași lecție pe care m-am ambiționat și eu ani de zile, la fel ca mulți alții să nu o înțeleg – lecția acceptării. Nu voiam să pierd lucruri, amintiri, evenimente și oameni care trebuiau să plece din viața mea pentru că și-au încheiat misiunea, pentru că aveau de trăit propria viață. La un moment dat, toate acestea devin amintire. Totul se supune acestui flux perpetuu pe care oamenii se încăpățânează cu obstinație să-l oprească, pentru că aleg să rămână ancorați în trecut. Numai iubirea merge mai departe, urmându-și călătoria călăuzită de cer, restul rămâne în urmă.
🌟Am dansat dansul toamnei îmbrăcată în culori de primăvară, pentru că acceptând plecarea lucrurilor, amintirilor și oamenilor din viața mea mă concentrez pe drumul pe care-l am de parcurs, trecând prin iarnă, când planurile de viață germinează, ascultând chemarea primăverii. Toamnele mele au gust de primăvară, mă ajută să îmi primenesc viața, înlocuind ce e de înlocuit. Am observat că cea mai mare rezistență a oamenilor vine din relații. Nu putem accepta plecarea iubiților, a soților sau a persoanelor dragi de lângă noi. Invocăm principii, regrete, morale, frica de judecata celorlați, ne legăm de amintirile clipelor petrecute împreună, când, în realitate, e atât de simplu. Dacă cineva a plecat, nu mă privește dacă a încălcat sau nu principii, dacă e corect sau nu ce a făcut, pentru că înseamnă că nu-i accept plecarea și mă condamn, fără să știu la o viață tristă, trăită din amintiri. Dacă cineva a plecat, înseamnă că relația cu el s-a apropiat de toamnă și tot ce avem de făcut e să-i permitem să se scuture, continuându-ne drumul.
🌟Am dansat pe inima toamnei până la capăt, îmbătându-mă de mireasma ei încărcată de nostalgii. Am dansat în haine de primăvară, călcând peste amintirea clipelor care au fost. Simțind în adânc răsuflarea pură a iubirii, care că mă va însoți până la capăt. ❤️
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
