Recunoștința e principalul ingredient cu ajutorul căruia ne creăm propria fericire. Ne creăm clipele care ne aduc bucurie sau operele care ne aduc împlinire.
Ori de câte ori vrem să creăm ceva în lumea reală, ne căutăm instrumentele care să ne ajute în ceea ce facem. Instrumente de scris, acuarele, materiale, orice altele specifice fiecărui domeniu în parte. Însă, înainte de toate, e necesar să trezim în noi și să perpetuăm sentimentul de recunoștință, singurul capabil să pună lucrurile în mișcare și să facă Universul să vibreze la dorințele noastre.
Recunoștința e sentimentul prin care devenim conștienți de beneficiile, avantajele și binecuvântările pe care viața ni le oferă în fiecare moment. E un fel de trecere a lor în revistă, un proces care se învață în timp și se măiestrește pe parcurs și, cu cât îl stăpânim mai bine, cu atât oportunitățile care ne ies in cale și viața care ni se arată sunt mai frumoase.
Sentimentul de recunoștință se învață ca orice altă tehnică, se educă și se perfecționează zi de zi. Fiecare om de succes care se bucură de propria realizare și care aduce bucurie și celorlalți, îl practică în diferite moduri, mai mult sau mai puțin conștient.
Într-o societate bazată pe acumulări materiale, ni se inoculează ideea că ceea ce avem nu e suficient și că, pentru a fi fericiți avem nevoie de mai mult, astfel că, ne concentrăm pe ceea ce urmează să obținem, gândindu-ne că, atunci va fi altfel decât în prezent, că atunci vom avea mai mult și ne vom simți mai bine. De fapt, transmitem în Univers ideea de lipsă, iar Universul ne răspunde pe măsură, dându-ne lipsuri și mai mari.
În schimb, dacă înainte de a realiza ceva, ne gândim la ceea ce avem în prezent, pentru care merită să fim recunoscători, transmitem în Univers ideea de abundență, care ni se va întoarce înzecit. Cred că acesta e sensul citatului din Biblie: „Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are, i se va lua chiar și ce are!”
Avem fiecare dintre noi motive pentru a fi recunoscători, însă puțini sunt cu adevărat astfel. Recunoscători pentru noua zi din viață care ni s-a dăruit și pe care alții n-au mai apucat-o. Recunoscători pentru că suntem sănătoși, în putere, sau pentru calitățile fizice și sufletești cu care am fost înzestrați. Recunoscători pentru copilăria pe care am avut-o, pentru oamenii care ne-au ajutat de-a lungul vieții. Recunoscători pentru bunurile materiale de care dispunem și pe care le folosim în viața de zi cu zi. Recunoscători pentru cei care ne-au crescut și pentru profesori și îndrumători, pentru prietenii pe care-i avem și cu care împărțim clipe frumoase. Recunoscători pentru iubirile care ne traversează viața și care ne dau un impuls nou de a trăi. Recunoscători pentru după-amiaza însorită în care simțim răsărind urme firave de primăvară. Recunoscători pentru epoca în care ne-am născut, pentru confortul și oportunitățile de care beneficiem și de care nu au avut parte generațiile anterioare. Și lista ar putea continua la infinit, astfel că rămâne fiecăruia în parte să descopere alte motive pentru a fi recunoscător.
Dacă am începe ziua prin a fi recunoscători pentru ceea ce avem, iar seara să adormim fiind recunoscători pentru clipele și experiențele trăite peste zi, viața ni s-ar îmbunătăți vizibil, iar încercările prin care am trece nu ne-ar mai afecta atât de mult.
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
#dianalis #recunostinta #viata #onouazi #momente
#succes #univers #oportunitati
