Fiecare experiență de viață, fiecare iubire m-a alcătuit bucată cu bucată, pe nesimțite. Fiecare a adăugat câte o linie autoportretului pe care începusem să-l realizez fără să știu cum, cu multă vreme în urmă.
Cei care și-au trăit copilăria într-un mediu securizant, în care s-au dezvoltat în voie, și-au format sisteme de valori și relații cu ceilalți, care le-au fost ancore pe parcursul vieții.
Eu nu m-am numărat printre cei norocoși din acest punct de vedere, fiind nevoită să-mi croiesc norocul de una singură, plutind în derivă pe mările tumultuoase ale vieții, fără să știu unde voi ajunge cu adevărat. Fără să știu dacă exista un „ceva” croit pentru mine, în care să mă regăsesc. Fără ancore. Doar eu pe apele vieții, în căutarea propriului destin.
Voiam de toate, dar nu simțeam în concret ce mi-ar putea aduce liniștea și am continuat să navighez în derivă pe apele vieții, negăsind niciun punct de sprijin. Lăsând în urmă iubiri tumultuoase, din teama de a nu fi părăsită. Pentru cineva fără ancore, a fi părăsit poate fi nespus de dramatic, astfel că mi-am continuat drumul, în căutarea liniștii care pentru mine avea chipul vacanțelor petrecute la țară și a Sărbătorilor de iarnă și cam atât. O liniște scoasă din context, ce nu avea de-a face cu viața reală, de zi cu zi.
Peste ani, am realizat că fiecare experiență de viață, fiecare iubire, m-a alcătuit bucată cu bucată, adăugând câte o linie autoportretului pe care începusem să-l realizez cu ani în urmă. Pe măsură ce portretul meu se contura, începusem să prind ancore, pe măsură ce mi-am format imaginea de sine, devenind „Eu”, cu propriul mod de a fi și de a simți. Am început să-mi doresc ca viața mea să arate într-un anumit fel, să nu mai plutesc în derivă.
Pentru cei care au crescut într-un mediu securizant, o relație în plus poate fi un moft sau o delectare, însă pentru cei care și-au croit imaginea de sine navigând pe mările vieții, iubirile trăite sunt cele care le-au conturat propria identitate, ajutându-i să găsească calea spre ei înșiși, să se clădească bucată cu bucată.
Fiecare iubire m-a clădit și mi-a dat un sens. Când te clădești suficient de mult, ancorându-te în propriul sine, nu mai simți nevoia să pleci, conștizezi că, fiecare fugă e în realitate o fugă de tine însuți, că fiecare persoană menită să rămână lângă tine, va rămâne, iar cei al căror destin e în altă parte se vor îndrepta într-acolo.
Viața e o călătorie frumoasă când lăsăm iubirea să ne clădească, să ne arate drumul spre noi înșine, să ne vindece.
2 august 2023
0
