Azi, mai mult că oricând, să privim adânc în ochii celuilalt, ca să-l putem vedea cu adevărat. Să-l privim cu inima. Doar inima poate să vadă și să înțeleagă esența, dincolo de logică. Esența doar este. Nu are nevoie de cuvinte.
Când îl vedem cu adevărat pe cel din fața noastră, nu avem nevoie de prea multe cuvinte. Inima vede și-atât. Se conectează la cel asupra căruia e îndreptată atenția și simte. Și simțind, cunoaște. Cuvintele doar confirmă ceea ce el știe deja în adâncul său.
Iisus reda într-una din pildele sale profeția lui Isaia „veți auzi cu urechile, dar nu veți înțelege și veți privi cu ochii, dar nu veți pricepe”. Omenirea a evoluat mult de atunci. A trecut prin calamități și războaie, șlefuind calea spre umanitate. Cred că tot mai mulți sunt pregătiți să vadă cu adevărat. Să privească cu inima. Trebuie doar să-și amintească. Să-și învingă temerile. Calea spre propria inimă a fost șlefuită de-a lungul secolelor. Experiențele prin care am trecut împreună au redus granițele care ne separau unul de celălalt, iar acel celălalt, cu timpul a devenit aproapele nostru.
Să privim adânc în ochii celuilalt și să vedem punctele comune care ne-au intersectat drumurile. Experiențele de viață prin care am trecut de-a lungul timpului și care ne-au mai apropiat cu un pas. Să realizăm că avem tot mai multe astfel de puncte comune, că nu trebuie decât să vrem să le vedem, să fim dispuși să facem pași unii spre ceilalți, iar rețelele de socializare au un rol determinant în acest sens.
Fiecare întâlnire de-a lungul vieții e ca o întâlnire într-o gară sau într-un aeroport, într-un tren sau într-un avion. Discutăm diverse, ne familiarizăm cu celălalt, apoi fiecare pleacă în drumul său, îmbogățit cu experiența de a împărtăși cu altcineva cu care rezonează părți de suflet, printr-o simplă conversație, printr-o tăcere sau printr-un zâmbet. În amplul proces al globalizării, am depășit multe obstacole legate de diferențele de rasă, de limbă, de cultură sau de religie, scurtând distanța dintre suflete, pentru că tot mai mulți oameni reușesc să vadă esența din spatele aparențelor.
Să privim adânc în ochii celuilalt, ca să-l înțelegem. Să privim cu inima, în tăcere și să-l cunoaștem așa cum este el în realitate. O ființă umană, dornică de atenție și iubire ca și noi, cu răni nespuse și tristeți mascate adesea prin furii și angoase.
Să netezim calea iubirii, conectându-ne cu celălalt dincolo de cuvinte și de interese de moment, la nivel de inimă, deschizând astfel calea spre eternitate, pentru că iubirea nu cunoaște timp și nici spatiu. Ea doar este.
16 aprilie 2023
0
