Ne grăbim prea mult, uitând să tragem în piept din când în când câte un suflu de viață. Este impresia cu care am rămas după acest an vijelios – 2023.
Ne grăbim să trăim plăceri și cu cât avem parte de mai multe plăceri, cu atât ne dorim să trăim mai mult și mai mult, întrucât plăcerea creează adicții.
Ne grăbim să scăpăm de suferință pentru că avem toleranță redusă la aspectele mai puțin plăcute ale vieții.
Ne grăbim să fugim de singurătate, căutând relații sau accesând rețelele de socializare, fiind prea mult pentru noi să stăm față în față cu noi înșine.
Ne grăbim să legăm prietenii, pe care le destrămăm cu aceeași rapiditate, neavând răbdare să aflăm cine este în realitate cel de lângă noi.
Ne grăbim să punem etichete celorlalți, emițând judecăți în funcție de experiențele noastre din trecut, fără să încercăm să-i înțelegem pe ceilalți, oferindu-le astfel șansa să ne arate o latură mai bună.
Ne grăbim să intrăm în relații, pentru a găsi apoi motive de evadare, furați de prea multe frici sau tentații.
Ne grăbim să iubim, apoi să urâm ce am iubit, neștiind ce să facem cu toată acea iubire care preț de o clipă ne-a dat un sens.
Ne grăbim să bifăm călătorii care să ne scoată din cotidian, apoi ne grăbim să ajungem acasă, fiindcă ne simțim obosiți, scoși din zona noastră de confort.
Ne grăbim să devenim adulți, pentru a prelua frâiele propriei vieți, apoi ne grăbim să dăm vina pe ceilalți pentru propriile nereușite.
Ne grăbim să ajungem în fruntea celorlalți, apoi ne grăbim să ne menținem poziția câștigată.
Ne grăbim să înaintăm pe drumul vieții, apoi ne grăbim să concluzionăm că viața e grea și inutilă.
Ne grăbim să facem școli și să dobândim competențe, apoi ne grăbim să obținem un job și să ne întemeiem o familie, pentru a fi în rând cu lumea, uitând că principala preocupare pentru care am venit aici este să răspundem la întrebarea „Cine suntem cu adevărat”.
Ne grăbim să facem bani, apoi ne grăbim să-i menținem sau să-i cheltuim.
Ne grăbim să ne așezăm trecutul pe un piedestal, înainte de a lăsa clipa prezentă să-și arate desavârșirea, apoi ne grăbim să facem planuri de viitor care să ne țină atenția trează.
Și uite așa, mereu grăbiți, ocolind prezentul, singurul în care existăm cu adevărat și care ne poate spune ceva despre noi, rămânem cu planuri și proiecte mai mult sau mai puțin bifate, cu sau fără prea multe satisfacții, în urma cărora ne întrebăm retoric ce-am trăit cu adevărat în toți acești ani, ce momente ne-au captivat cu adevărat, făcându-ne să fim mai mult decât niște inși preocupați de profitul propriu. Uitând că adevăratul profit este clipa în care am trăit fără prea multe așteptări, în care am iubit fără așteptări, în care ne-am bucurat pur și simplu, fără gânduri și fără ani, cuprinși de magia clipei. Clipa în care nu am privit nici în urmă, nici înainte ci doar am savurat prezentul la o cafea, la o vorbă, într-un moment de tandrețe, fără tentația altui câștig în afară de ceea ce am fost atunci în acea clipă care va rămâne pentru totdeauna.
Fie ca Noul An să ne tempereze graba cu care ne perindăm prin lume adesea nervoși și agitați, preocupați să obținem câștigul cel mare, fără să realizăm că adevăratul câștig suntem noi înșine, perfecți în imperfecțiunea noastră, adevăratul câștig este forța cu care trăim și simțim pulsul vieții.
30 decembrie 2023
