Joi seara mi-a venit de nicăieri ideea de a-mi face revelionul într-un loc exotic, în care n-am mai fost până acum. Am rugat-o vineri dimineața pe o prietenă de la agenție să-mi caute ceva oferte și ea m-a întrebat contrariată: „Știi, Revelionul este poimâine. De ce nu te-ai gândit din timp la asta cum fac eu, căutând oferte înainte cu jumătate de an?” I-am spus că nu-mi fac prea multe planuri când e vorba de vacanțe și în general, acționez în funcție de ceea ce simt în prezent, nu iau decizii pentru la anul, timp în care se pot schimba multe.
A găsit o ofertă pentru Zanzibar la un preț foarte bun, în comparație cu ofertele din restul anului. Am citit ce m-a interesat despre acea destinație și am realizat că mi-ar fi plăcut să vizitez acele locuri, dar mi-am amintit că, la începutul anului, am de rezolvat anumite chestiuni pe care nu le puteam anticipa și care necesită efort și timp, astfel că am amânat plecarea pentru viitor, poate la anul. Dacă nu ar fi apărut acele chestiuni pe care le am de rezolvat, aș fi făcut tot posibilul să merg în vacanță. Aș fi făcut rost de bani dacă ar fi fost necesar, aș fi pregătit totul ca să mă bucur de vacanță. Dacă mi-aș fi cumpărat vacanța înainte cu șase luni, aș fi pus presiune pe mine să duc la bun sfârșit problemele pe care le am de rezolvat, fapt care mi-ar fi adus frustrări și tensiuni.
Am rămas în gând cu nedumerirea prietenei mele legate de hotărârea luată intempestiv de a-mi petrece Revelionul într-un loc exotic. Foarte mulți își fac planuri din timp că sa se asigure că totul va fi bine. Avem nevoie de planuri care să ne pună ordine în viață, ca și când viața ar fi un sertar cu lucruri care trebuie aranjate doar cum vrem noi, nu o curgere a unui flux din care facem parte și care ne arată în fiecare clipă că putem trăi ceva măreț dacă dăm drumul ordinii și proiecțiilor făcute pentru viitor, atenți la ceea ce vedem în jur, la posibilitățile care apar pe parcurs și pe care mentalul nostru nu le poate anticipa.
A nu-mi face planuri pe termen lung îmi oferă senzația de libertate, neavând prea multe așteptări care îngreunează, fiind atentă la ceea ce viața îmi scoate în cale și încercând să-mi adaptez propriile dorințele la fluxul vieții, să mă pliez pe situațiile ivite pe parcurs, convinsă fiind că totul se rezolvă de la sine într-un mod divin dacă avem încredere în voința divină, dacă nu punem presiune prea mare pe ce se întâmplă și dacă nu avem prea multe așteptări pe care ni le-am proiectat mental, fiindcă inima nu-și face planuri, ea doar trăiește clipa prezentă.
Chiar și în viața de cuplu, a nu fi atent la prezent, a pune presiune și a avea așteptări mereu, pentru că la începutul relației ne-am făcut anumite proiecții care adesea se dovedesc a fi nerealizabile și ineficiente pe parcurs, transformă relația într-o închisoare în care iubirea nu poate încăpea, în care apare plictiseala fiindcă tot ce vedem este acea proiecție pe care ne-am format-o la început, neputându-ne abandona cu adevărat vieții și trăind astfel clipe pe care mentalul nostru nu le poate anticipa. Îmi aduc aminte de o replică dintr-un film văzut recent în care bărbatul îi spune femeii pe care o iubea că vrea să fie cu ea, să facă multe lucruri împreună, iar la întrebarea ei „Ce fel de lucruri?”, el îi răspunde simplu: „Orice.”
Prin urmare, ideea e că, dacă vrem cu adevărat să facem un anumit lucru sau să avem pe cineva în viață noastră cu adevărat, după ce am cântărit bine oportunitățile identificate în prezent, lucrurile vin de la sine și tot ce trebuie să facem a să ne lăsăm purtați de magia vieții care ne poate duce departe, atunci când o lăsăm să fie.
Dacă ne facem atât de multe planuri legate de o călătorie de șapte nopți, oare câte planuri ne facem atunci când vine vorba de o profesie sau de o căsnicie, cântărind atât de mult situația, făcând atât de multe planuri și având atâtea așteptări, că experiența în sine devine o goană permanentă să le îndeplinim sau să-i cerem celuilalt să le îndeplinească, în loc să ne bucurăm de fiecare moment, conștienți fiind că alegerea făcută e cea mai bună din atâtea alte opțiuni și concentrându-ne astfel pe ceea ce avem, nu pe ceea de am avut sau am putea avea, nelăsând experiența sau relația în sine să fie, nelăsând prezentul să fie și nevalorificându-l cu adevărat.
31 decembrie 2023
