Există persoane cu care ne intersectăm în viață și care ne schimbă percepția asupra lumii. Ne învață iubirea, încrederea în propria persoană, respectul de sine. Ne deschid ochii spre o realitate pe care până atunci nu am perceput-o. Iubirea, încrederea în sine și respectul de sine deschid porți neștiute spre înțelegerea vieții. Sunt o lumină care se propagă de la o ființă la alta, arzând ca o candelă în adâncul nostru. Luminându-ne calea. Dându-ne curaj să pășim pe drumul vieții. Trezind în noi credința că ne îndreptăm în direcția bună.
Fără acea lumină pe care alții o aprind în noi, nu știm să luminăm. Orbecăim în beznă, în căutarea unui sens. Plutim în derivă, într-o lume cu nenumărate posibilități, avem senzația că nu avem loc, fiindcă nu a fost nimeni care să ne vadă până atunci cu adevărat, pentru ca noi să ne putem vedea la rândul nostru cu adevărat. E de ajuns o privire intensă, lunecând în adâncul sufletului, o strângere de mână, un cuvânt care să ne amintească de propria măreție. Din acel moment, percepem viața cum nu am mai perceput-o până atunci. Îi vedem culoarea, îi simțim profunzimea. Ne percepem pe noi înșine într-un fel diferit. Pentru că a existat cineva cu care ne-am intersectat în drumul nostru, care ne-a transmis magia vieții, dezlănțuind potențialul latent ce zace în fiecare, așteptând să iasă la lumină.
Poate fi un părinte, un profesor, un frate, un prieten, un iubit, un maestru spiritual, o ființă pe care am cunoscut-o întâmplător. Oricine care ne-a marcat existența, văzându-ne cu ochi diferiți față de ceilalți. Oricare ar fi acele persoane, știm undeva în adâncul nostru că întâlnirea cu ele ne-a schimbat viața. Multe personalități care au realizat ceva în viață au vorbit în biografia lor despre astfel de persoane care le-au iubit ori le-au dat încredere în sine.
Am întâlnit de-a lungul vieții astfel de persoane. Unele mi-au transmis iubire. Altele mi-au dat încredere în mine. Cel mai mult îmi amintesc de profesorul de fizică, o persoană elegantă, cu prestanță, care într-una din ore, ne-a vorbit despre provocările acelei materii. Văzându-mi teama care mi se citea în privire, nefiind în elementul meu când venea vorba despre științele exacte, mi-a spus pe un ton hotărât: „Tu nu ai de ce să-ți faci griji, fiindcă știi să te descurci!” Modul în care a rostit acele cuvinte, mi-a rămas întipărit în minte pentru totdeauna. Nu avusesem prea mare încredere în mine pe atunci, fiindcă părinții mei nu au știut să mi-o transmită, preocupați fiind de grija zilei de mâine. Am dobândit-o pe parcurs, pe măsură ce depășeam obstacolele apărute în cale, având în minte cuvintele profesorului de fizică. Par cuvinte banale, dar pentru mine au avut o importanță covârșitoare.
Se spune că, atunci când discipolul e pregătit, apare maestrul. Aș parafraza aceste cuvinte, spunând că, ori de câte ori o ființă umană e pregătită să iubească, sau să-și vadă propria măreție, apare o persoană care, fără să știe, printr-o simplă privire, sau prin câteva cuvinte, îi va deschide căi nebănuite spre o viață măreață, împlinită. Gesturi și cuvinte de o valoare inestimabilă, menite să aprindă o candelă undeva în adânc, ce nu se va stinge niciodată.
13 mai 2023
Sursa foto: facebook
0