Clipele frumoase sunt efemere. Ele ne vorbesc despre miracolul vieții, deschizând porți spre ceva măreț, ce poate fi doar simțit. Ne amintesc că totul e trecător. Trăim, ne bucurăm, ne umplem pieptul cu răsuflarea momentului, zăbovim preț de o clipă, apoi mergem mai departe. Cucerim bucăți din noi înșine, bucăți de lume care ne dau puterea să continuăm. Să facem imposibilul posibil. Să ne apropiem mai mult de propriile vise.
Ce ducem cu noi din toate aceste clipe? Trăirile care ne apropie de noi înșine și de celălalt, o atingere anume, o privire ce devine destin și casă în același timp. Regretul că nu am încercat să păstrăm clipa. Că am lăsat-o să plece prea ușor. Speranța regăsirii în care vibrează primul ecou, primul gest, prima chemare.
1.09.2024
