Renunțăm mult prea ușor la noi și mult prea des.
Ori de câte ori îi lăsăm pe alții să ne dicteze viețile, să spună în locul nostru ce e potrivit pentru noi.
Ori de câte ori ne ghidăm după tentațiile din jur, fără să ne întrebăm ce ne dorim cu adevărat.
Ori de câte ori tăcem atunci când e nevoie să ne apărăm poziția în fața celorlalți, arătându-le că merităm respect și apreciere.
Ori de câte ori cedăm mult prea des plăcerilor de moment, uitând de natura noastră divină.
Ori de câte ori lăsăm orele să treacă, fără să facem ceva pentru noi care să ne salveze din ghearele limitării și ale ignoranței.
Ori de câte ori poruncim inimii să tacă, deranjați de adevărul pe care-l revelează în fiecare moment.
Ori de câte ori ne ignorăm propriile senzații, ca și când ar fi ceva străin de noi și de natura noastră.
Ori de câte ori ne înglodăm în reguli care ne răpesc bucuria de a trăi.
Ori de câte ori ne considerăm mai prejos decât alții, doar pentru că am ascultat prea mult criticile celor din jur.
Ce-ar fi să ne alegem în fiecare zi, atenți și centrați pe noi înșine, pe bucuria de a trăi și de a visa?
Amintindu-ne cine suntem, amintindu-ne de greutățile prin care am trecut și de forța cu care ne-am ridicat de fiecare dată, luând-o de la capăt.
3 septembrie 2024
Sursa foto: facebook
0
