În studenție, îmi doream o viață de artist. Colega mea de cameră din căminul studențesc își dorea o viață pragmatică, ancorată în realitate. Povesteam adesea până noaptea târziu, făcându-ne planuri legate de profesia pe care aveam s-o urmăm după terminarea facultății. Îmi plăcea încă de pe atunci să scriu și să dansez. Ea își dorea un loc de muncă care să-i ofere stabilitate.
Am intrat apoi în viață și ea ne-a condus pe cărări cu totul diferite față de visele pe care ni le făcusem. Nici eu și nici colega mea nu aveam bani să ne putem întreține. Ne-am înscris amândouă la examenul pentru admiterea în profesie. Eu am reușit, ea nu. A mai dat o dată în anul următor, dar rezultatul a fost același. Între timp, a cunoscut un artist străin, s-au căsătorit și s-au mutat la Viena. Eu mi-am urmat profesia, urmându-mi în paralel și pasiunile legate de artă. Peste câțiva ani, colega mea de cameră a devenit actriță și a început să joace în piese de teatru.
Pare că destinele noastre s-au inversat. Eu duceam viața pe care ea și-o imaginase în studenție, iar ea ducea viața pe care mi-o imaginasem eu. Jocul vieții și al întâmplării. Fascinația începutului, când poți fi orice și oricine. Apoi vin provocările vieții și viața ne așază acolo unde suntem meniți să fim. Fiecare are o menire. Totul e s-o urmăm, să urmăm calea pe care destinul ne-a așezat în taină. Să pășim pe el cu încredere și el se deschide tot mai mult, așternându-ne în cale cărări nebănuite. Am continuat în toți acești ani să scriu și să dansez, realizând pe parcurs că, de fapt, viața mi-a dăruit ce mi-am dorit, fără să conștientizez asta la început.
Viața ne dăruiește întotdeauna ceea ce ne dorim cu pasiune. Totul e să avem răbdare, încredere și să conștientizăm felul unic în care viața reușește să ne împlinească dorințele.
21 iulie 2024
