Să cauți! Să visezi! Să greșești! Să cazi! Să te ridici! Să obosești! Să cazi și să te ridici din nou! Să te ambiționezi! Să speri! Să crezi! Treptat, viața ta devine o poveste despre cum reușești înaintând zi de zi câte un pas. Fără să renunți.
Am fost întrebată ce e viața pentru mine. Eu cred că viața ESTE. Atât. E o curgere nesfârșită. Ne trezim undeva în larg și începem să înotăm. Înaintăm în sensul dictat de curenți sau dimpotrivă, în sens invers. În primul caz, ne simțim liberi și împuterniciți și, pe măsură ce înotăm, dobândim tot mai multă putere. În cel de-al doilea caz, ne irosim energia și dăm vina pe tot, în afară de noi înșine. Dar înotăm, totuși nu stăm pe loc, chiar dacă înotăm împotriva curentului.
Viața e curgere. Și, totuși, mulți stau pe loc, plini de teamă și teama crește o dată cu timpul și, odată cu ea, cresc frustrările și resentimentele. Cei care se tem să facă pasul prin viață, sunt cei care au ascultat glasul celor din jur, care i-au avertizat că trebuie să aștepte să pășească până devin perfecți. I-au avertizat în legătură cu miile de pericole care se pot întâlni la fiecare pas. Vocea critică a celor din jur, devine cu timpul propria lor voce, care-i avertizează mereu. Rămân pe loc, petrecându-i cu privirea pe cei care și-au luat viața în piept și înoată cât pot și cum pot, fata să stea pe loc, pentru că ceva îi împinge de la spate. Caută. Greșesc. Cad. Se ridică. Obosesc. Cad din nou. Se ridică. Se ambiționează. Speră. Cred. Treptat, viața lor devine o poveste despre cum reușești înaintând zi de zi câte un pas. Fără să renunți.
Cei care stau pe loc și privesc greșelile altora, nu văd esența de o valoare inestimabilă, care e lecția din spatele greșelilor. Cei care stau pe loc sunt cei care-și dau silința ca viața lor să fie de nota 10, fără să știe că viața nu înseamnă note și că e perfectă așa cum e. Cei care stau pe loc sunt cei condamnați de cei din jurul lor și de ei înșiși la nemișcare, iar nemișcarea e opusul vieții. Sunt cei care-și fac citesc și-și fac nenumărate planuri despre cum se trăiește cu adevărat. Cei care așteaptă momentul perfect, omul perfect, profesia perfectă, destinul perfect, fără să știe că viața e dincolo de perfecțiune. Pentru că au fost învățați de mici că, tot ce contează e să fii perfect, să atragi momentul perfect, oportunitățile optime, ca să nu te faci de rușine. Nu te poți face de rușine decât în fața celor care stau pe loc, pentru că cei care înaintează nu au timp de poveștile altora. Cei pentru care întreaga viață devine o scuză continuă, care să justifice propria nemișcare.
Pentru mine, chemarea vieții a fost mai puternică decât vocea celor care-mi spuneau să aștept clipa în care voi deveni perfectă, ca să fiu capabilă să găsesc omul perfect, să atrag experiența perfectă. Am căzut. M-am ridicat. Mi-a fost rușine de propria cădere la început, apoi am învățat să o transform în dans. M-am temut, dar am prins curaj, înaintând în fiecare zi câte puțin. Am sperat. Am avut momente de deznădejde, care mi-au arătat prin contrast că există și fericire. Am călătorit. Mi-am experimentat adâncimile. Am gustat din savoarea vieții. Am învățat ce înseamnă dulceața și ce înseamnă amarul. M-am minunat și am plâns. M-am temut, apoi mi-am acceptat teama și ea s-a transformat în curaj.
Am pășit în derivă la început, tatonând zeci de cărări, până ce mi-am descoperit cărarea. Nu poți să-ți descoperi propriul drum, propria voce, propriul chip, decât experimentând. Încercând, așa cum încerci nenumărate haine, până când găsești haina potrivită. Până când îți formezi propriul stil. Am ignorat criticile celor care-mi spuneau că-mi pierd timpul, că aș putea să mă rezum la o profesie și la un statut special, care să-mi spună cine sunt. Am căutat dincolo.
Am urmat și urmez curgerea vieții, care îmi șoptește să înaintez. Să o urmez. Să las in urmă timpul și limitările sociale. Să pășesc mereu. Să mă opresc doar atât cât să scrutez orizontul, în căutarea unei noi destinații care să mă aducă mai aproape de cine sunt cu adevărat.
Dar pentru voi, ce este viața?
6 iulie 2024
Sursa foto: facebook
0
