Ca femei, e timpul să ne dăm jos măștile și armurile în spatele cărora ne-am ascuns sensibilitatea și slăbiciunile, și felul autentic de „a fi”. Feminitatea fără sensibilitate nu înseamnă nimic. E timpul să ne arătăm frumusețea, adevărata frumusețe care vine din puterea de a iubi și de a ierta. Limbajul iubirii și al iertării e propria noastră sensibilitate, nu atitudinea fermă, tranșantă care inhibă comunicarea profundă, la nivel de suflet. Să fim ferme în puterea noastră de a iubi, de a ierta și de a dărui, nu în forța cu care respingem cuvintele sau atitudinile, sau defectele celuilalt, pe care le considerăm nepotrivite, ca și când noi nu am avea propriile defecte.
Nu ne putem plânge că trăim într-o lume a bărbaților, atâta timp cât luptăm cu armele lor, cot la cot cu ei, atâta timp cât atacăm sau ne retragem, apărându-ne de fiecare cuvânt sau gest care nu ne place, pe care-l considerăm nepotrivit, în loc să îmbrățișăm și să pansăm acel cuvânt sau acel gest nepotrivit cu propria noastră iubire și feminitate.
Știm cu toții că viața femeilor nu a fost una ușoară, că armurile pe care le poartă au fost croite de-a lungul timpului, asigurându-i supraviețuirea în vremurile dificile pe care le-a avut de înfruntat de-a lungul secolelor. Cu cât armura și măștile pe care femeia le poartă sunt mai grele, cu atât greutățile înfruntate au fost mai numeroase.
Dar, în prezent, armura a ajuns să fie mai grea decât pericolul în sine, transformând femeia într-un conglomerat de calități și competențe al căror scop este să le arate bărbaților că sunt puternice, că pot, că au valoare, că știu, că merită. Însă iubirea nu e despre a-ți etala puterea în raport cu alții, este despre sensibilitate și flexibilitate. Nu e despre a-ți etala competențele în fața celuilalt, ci de a le folosi pentru creșterea și evoluția ta și a lui, fără a le expune ostentativ, cu o mândrie sfidătoare uneori.
Nu e despre a-i aminti bărbatului câte face femeia pentru el, fiindcă însăși natura le-a înzestrat pe femei să dăruiască, să țină o casă, să aibă o profesie. Este despre a fi un exemplu de credință și dăruire pentru bărbat, o ancoră în viața lui alertă și provocatoare.
Iubirea femeii este menită să fie o etalare a feminității, a sensibilității ei profunde, dar pentru asta, are nevoie să-și dea armura la o parte, lăsând adevărata frumusețe să-i invadeze viața și pe cei din jur. De ce ar avea nevoie o femeie care și-a conștientizat frumusețea și puterea de a iubi să concureze cu bărbatul, să-i arate că poate? Să-și ascută armele minții pentru a-i da acestuia replica potrivită, din dorința de a fi respectată așa cum își dorește? De ce ar avea nevoie o femeie care și-a conștientizat potențialul imens de a dărui să ceară dovezi de iubire din partea bărbatului, care să-i dea convingerea că merită să rămână în relația cu el? Dacă inima ei nu știe dacă merită sau nu să rămână într-o relație, cum pot dovezile lui de iubire să scoată la suprafață iubirea femeii, ce vine din conștientizarea puterii de dăruire necondiționată cu care femeia a fost înzestrată de la natură?
Pentru ca bărbatul să-și aprindă focul propriei inimi e nevoie să-i oferim o vatră, un loc cald și liniștit în care inima lui să poată înflori, în care să-și poată lăsa de-o parte armura cu care societatea l-a blindat încă din copilărie. Dar cum își poate lăsa bărbatul armura de-o parte, dacă noi îl întâmpinăm în propriile armuri și măști, refuzând să ne arătăm sensibilitatea, singura ce poate aduce iubirea și iertarea? Cum își poate afișa un bărbat propria sensibilitate, dacă noi ne-o ascundem pe a noastră ca pe o rană, ca pe ceva rușinos?
Iubirea înseamnă să dăruim fără așteptări și, dăruind fără așteptări creăm un ecou în celălalt, favorizând deschiderea lui față de noi și descătușând puterea lui de dăruire. Nu forțat sau din obligație, ci prin puterea exemplului nostru.
Bineînțeles, sensibilitatea nu ne va scuti uneori de durere, dar numai cu ajutorul sensibilității putem dărui iubire și iertare. Sensibilitatea e cea care aduce și bucurie, nu doar durere. Refuzând să exprimăm sensibilitatea, ocolim nu doar durerea, ci și bucuria. Ocolim viața, care înseamnă deopotrivă bucurie și durere.
Iubirea poate orice dacă o lăsăm să fie, renunțând la armuri și măști, etalându-ne frumusețea feminină ce vine din delicatețe și sensibilitate.
27 iulie 2024
Sursa foto: facebook
0
