Sunt suflete alături de care am râs și am plâns. Lângă care m-am bucurat și am pășit pe drumul vieții. Suflete alături de care am învățat să iert și să uit, ca să pot merge mai departe. Să mă ridic după ce am căzut și să-mi continui drumul. Suflete alături de care am admirat frumosul. Care m-au învățat puterea și reziliența. Care mi-au arătat că adevărata valoare stă în lucrurile mici, aparent nesemnificative, fiindcă ele alcătuiesc viața. Suflete care m-au învățat să mă iubesc și să iubesc. Să mă accept cu bune și cu mai puțin bune. Care mi-au arătat furtuni copleșitoare și liniști necuprinse. Suflete care m-au invitat la dans cu farmecul lor. De la care am învățat tăcerea și mai puțin cuvântul. Alături de care m-am cufundat în marea taină a vieții.
Pe unele le revăd și mă bucur. Pe altele nu le voi revedea niciodată. În asta constă frumusețea vieții. Ne scoate mereu în cale oamenii alături de care mai avem de trăit, de simțit, de învățat.
6.10.2024
Sursa foto: facebook
0
