De Crăciun, mă așez lângă brad și redevin copil. Mă învălui în aromă de sărbătoare, cu nasul înfipt în fereastră, în așteptarea lui Moș Crăciun și cu sufletul dornic de strălucire, de dulciuri și colinde.
Și copilul din mine tresaltă și se bucură, și speră. Și toate sunt la locul lor, și toate au frumusețea lor neacoperită de critici și judecăți.
Miroase a cozonaci, a scorțișoară și e cald pentru că e cald la mine-n suflet și e acasă.
Și bradul mă învăluie în strălucirea lui. Fiecare glob e o bucurie din bucuriile trăite și o tristețe din tristețile trăite.
Toate-n tot sunt o poveste, sunt propria-mi poveste care începe cu „A fost odată…” ca toate poveștile.
A fost odată un copil care a rătăcit atât de mult până când a uitat să mai fie copil, apoi și-a amintit, și și-a îmbrățișat strâns copilul care a fost, care este, care va fi mereu.
Și toate s-au așezat la locul lor. Cei dragi, frumusețea vieții, cântarea ce vine din adânc. Până și Moș Crăciun e acolo. El vine întotdeauna la copiii care știu să se bucure, care știu să sărbătorească. Care nu au uitat să fie copii.
25.12.2024
