🌟Mereu mi-am spus că iubirea într-un cuplu e un dans în doi, ce presupune mișcare în ambele direcții. A urma doar pașii unuia dintre parteneri în direcția dictată de el nu poate susține dansul pe termen lung, conducând într-un final la ieșirea din scenă.
🌟Am ascultat azi un tutorial în care se spunea că există femei care au de oferit multă iubire, femei înțelegătoare și devotate, care adesea nu sunt apreciate de partenerul lor și că, în realitate, aceste femei merită mult mai mult decât primesc și mi-am amintit de o prietenă care, îmi povestea zilele trecute de calvarul trăit alături de partenerul ei, încercând să-i facă pe plac, ale cărui pretenții sunt tot mai mari și mai greu de satisfăcut, ceea ce face ca frustrarea în cuplu să devină de nesuportat.
🌟 Cred că, a fi devotată unui partener și a-i face pe plac ignorând propriile trebuințe nu e o dovadă de iubire, în primul rând nu e iubire față de propria persoană. Pare mai plauzibil faptul că femeile care iubesc „prea mult” suferă de o rană de abandon sau de respingere și încearcă să se valorizeze făcând pe plac partenerului lor. Cu alte cuvinte, neștiind să se valorizeze, se valorizează prin atitudinea lor față de partener, așteptând în zadar feedback-ul mult așteptat.
🌟Am observat că există mai ales femei care nu știu să-și ofere prea multe lor înseși, fie din inerție, fie considerând că nu li se cuvine sau că celălalt merită mai mult. Astfel de femei atrag adesea parteneri narcisiști, care au rolul să le învețe să dăruiască, iar dacă reușesc să depășească atitudinea de victimă în care se complac adesea, ar putea realiza faptul că, de fapt, adevărata lecție e să învețe să se iubească, să-și ofere lor înseși ceea ce nu știau să-și ofere până atunci.
🌟 Nu cred că este vorba de iubire sinceră din partea unei astfel de femei față de partenerul ei, cum se spunea în tutorialul pe care l-am ascultat azi, ci mai degrabă de slăbiciune și dependență. Iubirea ține mai mult de verbul „a fi”, nu de verbul „a face”. O femeie care iubește, în primul rând se iubește pe ea însăși, recunoaște iubirea celuilalt pentru ea și știe s-o dăruiască la rândul ei. O femeie care iubește nu ajunge în poziție de victimă, pentru că știe cât să dăruiască, fără a se ignora pe sine. Iubirea presupune stare de prezență, iar a fi prezent în propria viață înseamnă a ști cât să dai și cât să primești pentru a fi în echilibru, impunând granițe clare în relații.
🌟 A fi într-o relație nu înseamnă uitare de sine, ci, dimpotrivă, a-ți lărgi orizontul de cunoaștere cu ajutorul partenerului. Nu înseamnă „a fi absorbit” de celălalt, pentru că asta înseamnă, de fapt, autonegare, nicidecum iubire.
🌟A dărui celuilalt, fără a fi preocupat de propriile nevoi și dorințe e o abatere de la propriul drum, de la propriul scop în viață, care constă în desăvârșirea ființei umane. E ca și cum un elev ar fi preocupat în primul rând de temele colegului său și nu de propriile teme, fapt care nu poate duce nici la evoluția celui ce nu-și face temele, nici a celuilalt care primește temele gata făcute.
🌟Doar iubirea reală ca stare de „a fi” e cea care aduce împlinire în relație și pe plan personal. Cea care aduce atât creștere la nivel individual, cât și la nivelul cuplului și apoi la nivel de societate, care face posibil acel dans atât de atrăgător ce aduce frumusețe vieții și fericire.😀
💃🕺
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
Sursa foto: facebook
0
