Există clipe neprețuite, când realizez ce oameni minunați întâlnesc în drumul meu. Zilele trecute, i-am dat din greșeală femeii care face curățenie mai puțini bani decât stabilisem la început. I-a luat fără să spună nimic, fără să-și arate nemulțumirea în vreun fel. Am realizat eu însămi ceva mai târziu și am întrebat-o de ce nu mi-a spus. Mi-a răspuns cu ochii în lacrimi că se mulțumește cu cât îi dau, fiindcă s-a atașat de mine și ține la mine, iar pentru ea, e mai important decât banii în sine. Mi-a transmis emoția ei, o emoție vie, venind din suflet. M-a emoționat cu atât mai mult cu cât știu că nu o duce prea bine, iar pentru ea contează orice ban în plus. Întâmplarea mi-a confirmat încă o dată că există oameni care trăiesc în suflet, care știu să se bucure de lucrurile mici, care văd dincolo de ceea ce văd foarte mulți cu preponderență, adică propriul interes. Cred că marele miracol în viață e să învățăm să ne bucurăm de lucrurile mici, pentru că, în timp, vin și lucrurile mari, după ce am fost recunoscători de suficiente ori, cât să atragem ce e mai bun. Sunt recunoscătoare pentru oamenii pe care destinul mi-i scoate în cale, care-și dezvăluie fără să știe latura divină, ascunsă undeva în adânc, așteptând să iasă la lumină. Și fiecare dintre ei îmi confirmă că da, oamenii sunt minunați, cu bune și cu rele, că merită tot ce e mai bun.
