Toată copilăria mi-am căutat fericirea. Am găsit doar frânturi. Câteva clipe. Clipe în care mă simțeam copil și asta era de-ajuns pentru a fi fericită, dar nu mi se dădea voie să fiu decât foarte puțin. Făceam pe adultul în mare parte a timpului. Dezbrăcam mantia copilăriei și îmbrăcam platoșa perfecțiunii, impusă de familie, pe care umerii mei abia o puteau ține. Căutam să înțeleg, să dau un sens vieții, dar nu reușeam să-l găsesc. Când te zbați să fii perfect, fiindcă așa ți se impune pentru a fi considerat demn de iubire, perfect și singur, cu o copilărie în brațe cu care nu știi ce să faci, nu poți da un sens vieții. Pentru că viața nu există în toată acea zbatere de a corespunde unor exigențe mult prea ridicate pentru sufletul unui copil. Viața e zbor și bucurie, și chiar dacă mai cazi sau plonjezi uneori, reușești să te înalți, fiindcă ți se dă voie să fii. Pentru a putea fi, e nevoie să greșești și să-ți accepți greșeala. Nu poți „fi” cu adevărat când zaci sub platoșa perfecțiunii, care te împiedică să te miști, ca să nu te anulezi greșind.
Priveam cu jind la copilăria altor copii, la multitudinea de jucării cu care erau înconjurați, la relaxarea cu care se jucau, fără ca jocul să le fie deranjat de cei mari, la modul firesc în care erau priviți de părinți, la modul firesc în care reușeau să-și ceară drepturile, fără teama de a fi respinși ori pedepsiți cu pentru nesupunerea lor. Eu reușeam să fiu copil doar în tumultul singurătății mele sau printre alți copii, în momentele în care reușeam să mă strecor din cușca perfecțiunii impuse, când ai mei nu erau acasă.
Toată copilăria mi-am căutat fericirea. Am găsit-o abia mai târziu, când am învățat unde s-o caut. Pentru a o găsi cu adevărat, trebuie să știi unde să cauți. În lumea întreagă și in tine însuți, așezând piesă lângă piesă ca și când ai completa un puzzle. Puzzle-ul ființei care ești, învățând să te bucuri de fiecare parte din tine așezată la locul ei. Alții și-au construit case și domenii care să-i susțină material. Eu m-am construit cu migală, dând sens întregii tristeți care m-a copleșit în anii copilăriei.
Învățând să mă regăsesc.
25.10.2024
Sursa foto: facebook
0
