Se spune că, într-o relație de cuplu bazată pe iubire, persoana cu stil de atașament securizant o influențează pe cea cu stil de atașament nesecurizant, respectiv cu un stil de atașament anxios, evitant sau dezorganizat, în sensul că oferă acea stabilitate necesară unei relații de durată, întrucât deține mijloacele de comunicare eficientă, în care cei doi învață să se valorizeze reciproc.
Iubirea este baza unei relații de cuplu, dar în viață de zi cu zi, ea nu este suficientă pentru ca viața respectivului cuplu să fie una satisfăcătoare, care să asigure evoluția celor doi deopotrivă și nu doar a unuia dintre ei, sau chiar a niciunuia. Principalul scop al fiecăruia în viață ar fi necesar să fie în primul rând propria evoluție și în al doilea rând evoluția celuilalt, pentru simplul fapt că propria evoluție este principala responsabilitate a fiecăruia în parte, care nu se poate limita doar la anii de școală. Pe de altă parte, chiar în cazul în care o persoană vrea să se dedice evoluției celuilalt, în lipsa unei evoluții proprii constante, aceasta rămâne în urmă și ajutorul pe care l-ar oferi nu s-ar putea adapta la standardele unei vieți în continuă schimbare și transformare.
Totodată, partenerii unui cuplu e necesar să fie interesați de evoluția celuilalt, fiindcă, urmându-și doar propriile interese nu se poate susține că este vorba despre o relație bazată pe iubire și respect reciproc, în timp, aceasta erodându-se.
Pentru ca fiecare să evolueze în ritmul său este necesar ca un cuplu să-și creeze un mediu stabil și echilibrat, care să le permită celor doi urmărirea obiectivelor propuse. Un astfel de mediu este dificil să fie asigurat într-un cuplu în care ambii parteneri au un stil de atașament nesecurizant, în care relația dintre cei doi se bazează pe control, intimidare sau manipulare, tehnici caracteristice persoanelor care nu au încredere în ele însele, toate aceste strategii făcând relația abuzivă, nefiind în măsură să asigure un confort sănătos, bazat pe respect reciproc și înțelegere.
Oricâtă iubire ar exista într-un cuplu la început, dacă ambii au un stil de atașament nesecurizant și dacă niciunul dintre ei nu e dispus să se preocupe de dezvoltarea sa personală, nu poate fi vorba despre o relație echilibrată, care să satisfacă așteptările celor doi, astfel că, în timp, relația se degradează. Fie ambii se distanțează unul de celălalt, încercând să-și protejeze propriile răni, fie recurg la tehnici de control și manipulare, creând o relație de tip victimă-agresor.
Am întâlnit destul de multe situații în care unul din parteneri exercită controlul asupra celuilalt, acesta din urmă mulându-se pe doleanțele celui care controlează și astfel este asimilat, pierzându-si identitatea și nemaiprezentând importanță pentru abuzator care se înstrăinează, îndreptându-și atenția asupra unei persoane de sex opus din exteriorul cuplului. În exterior, cuplul apare adesea ca fiind unul sudat, dar la o privire mai atentă, se poate remarca faptul că unul din cei doi e inexistent, în sensul că părerea lui și dorințele lui nu sunt ascultate.
Atâta vreme cât două persoane se iubesc și fiecare se preocupă de propria evoluție și dezvoltare, sprijinind totodată și evoluția celuilalt, energia cuplului crește, pe măsura creșterii partenerilor. Energia cuplului e diferită de cea a fiecărui partener în parte și ea se sudează atâta vreme cât fiecare din ei își păstrează identitatea. Atunci când unul dintre parteneri îl asimilează pe celălalt, îndeplinindu-i dorințele în timp ce ale lui sunt ignorate, nu mai poate fi vorba de un cuplu echilibrat, a cărui consistență este dată de fluența energiilor masculine și feminine, fiecare cu importanța ei, ci de o relație de compromis, în care abuzatorul devine tot mai nemulțumit, pe măsură ce persoana abuzată îi satisface tot mai multe dorințe.
Prin urmare, secretul unei relații reușite a unei persoane cu sine însăși și a unei relații de cuplu constă în a fi preocupat de propria dezvoltare personală, singura ce poate asigura atât echilibrul propriu, cât și o viață de cuplu împlinită.
26 septembrie 2023
