Poezii

Amurg

 

La sfârşit, întuneric

soarele imens

e o istorie-ntreagă

un gablonz palid

care te îndeamnă la căscat

ai vrea să faci cu mâna

nu ai cui

îngeri care s-au plictisit să zboare

cască buimaci într-un colţ

rosteşti printre dinţi cuvinte mari

„niciodată” „veşnic” „totdeauna”

ceasul a fost îngropat la rădăcina unui arbore

fosforescent

1

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *