Atâta toamnă
doar frunze lunecând pe alei
și pașii mei rătăcitori dansând pe-o muzică stinsă
miros jilav de ploi presărate pe suflet
o bancă pustie de care-mi sprijin visele
să nu mi le ia vântul
și-n tot acest vals decadent mă-mpresor de umbre
strângându-le la piept
ca pe niște rugi
îndreptate spre cer
0