Când am plecat în lume, tot ce aveam cu mine era doar un vis la care țineam nespus, pentru că nu aveam altceva mai bun de care să mă agăț.
M-am avântat în necunoscut, trăgând după mine gândul transmis de ai mei la plecare, acela că eram doar o visătoare fără perspective prea mari, fiindcă nu eram dispusă să fac compromisurile pe care le făceau alții din jurul meu spre a obține o poziție bună în societate. A fost dureros să realizez că părinții mei nu aveau încredere în mine, m-am simțit respinsă, anulată, am simțit că mi s-au tăiat aripile cu care încercasem să zbor.
În ciuda tuturor obstacolelor, în ciuda perioadei dificile prin care treceam, schimbând mai multe chirii din lipsa banilor, am continuat să visez, să-mi spun că voi reuși de una singură, că învățasem să înving multe dificultăți până atunci. Nu aveam nimic în afara acelui vis care mă trăgea înainte, tot înainte. Mi-am croit aripi noi cu care am învățat să zbor, să cred în mine, să acționez în direcția visului meu.
Am făcut pași în fiecare zi în direcția lui, pregătindu-mă pentru un examen greu, la care am reușit nu doar pentru că am încercat, fiindcă au încercat atâția alții odată cu mine și nu au reușit. Am reușit pentru că aveam un vis, pe care l-am urmat ca pe cel mai de preț bun pe care-l aveam.
Am continuat să visez mereu de atunci încolo, deși mi s-a spus adesea de către cei din jur să cobor cu picioarele pe pământ, pentru că visele sunt pentru visători, fiind apreciate ca fiind mai mult o pierdere de vreme. Mi-am ascultat glasul sufletului care-mi cerea să merg înainte, amintindu-mi mereu că încercările prin care am trecut m-au făcut să depășesc multe obstacole, ajungând ceea ce sunt azi și este de datoria mea să continui.
Este de datoria fiecăruia dintre noi să ne folosim resursele la maxim pentru a ne croi un viitor așa cum ne dorim, să nu-i lăsăm pe ceilalți să ne distrugă visele, să știm că ceilalți nu au nicio putere s-o facă dacă nu le-o cedăm noi, să știm că doar noi ne putem distruge visele, nefăcând nimic în direcția lor, așteptând oportunități într-un viitor care nu există și pe care-l putem crea doar în clipa prezentă. Dacă vreau să mă antrenez pentru o competiție o fac în fiecare zi începând de azi, nu mă amăgesc cu gândul că mă voi antrena cândva, un timp care adesea nu vine niciodată.
Visul creat necesită menținerea lui un timp suficient în atenție, pentru ca el să se materializeze, necesită răbdare, așteptarea momentului oportun pentru că el să se împlinească și, totodată, necesită să facem pași concreți spre materializarea lui.
În acest ultim caz, mentalul joacă un rol important, ajutând la propria orientare în realitatea în care trăim, identificând cele mai bune oportunități care să ne apropie de propriul vis. Totodată, mentalul ne arată când e cazul să frânăm sau să ne oprim pe moment, pentru a rămâne pe drumul nostru, sau pentru a identifica oportunități mai bune. Mentalul e frâna și direcția unei mașini, dar nu motorul ei. Motorul mașinii este visul nostru. Cu cât visul nostru e mai îndrăzneț, cu atât mașina are o putere mai mare și ne duce mai departe.
Foarte mulți acordă prioritate mentalului, fără care nu am putea supraviețui. E adevărat, fără mental nu putem supraviețui, pentru că nu ne-am putea adapta la condițiile mediului în care trăim, dar nici nu putem ajunge departe ascultând doar vocea mentalului. Cu cât cineva e mai mental, cu atât găsește mai multe argumente care-l împiedică să acționeze în direcția visului său, lăsându-se copleșit de frici și angoase. Cei care înaintează în direcția propriului vis nu au prea multe argumente, ei pășesc constant spre el ghidați de intuiție și de încrederea ce vine din interior, folosindu-se de mental pentru a înainta și a găsi oportunități pentru a acționa, nu justificări pentru propria neputință.
Dacă visul cuiva ar fi, spre exemplu, să ajungă în America, are nevoie de mental care să-i identifice posibilitățile concrete de a ajunge acolo, respectiv mijlocul de deplasare, posibilitățile fizice și financiare, așteptarea momentului oportun pentru a-și materializa visul. Dacă ar pune accentul doar pe mental, el îi va arăta toate dificultățile întâmpinate pentru a ajunge acolo, cum ar fi distanța prea mare, bugetul prea mic, oboseala fizică, efortul prea mare necesar pentru îndeplinirea visului. Și, dacă acel cineva va da ascultare mentalului, s-ar mulțumi să rămână pe loc sau să se mute într-o țară apropiată, care era mai accesibilă din punctul de vedere al mentalului, dar care din punctul de vedere al propriului suflet e o stagnare, ce aduce cu timpul tristețe și plictis.
Fără puterea de a visa, rămânem mai mult pe loc, fiindcă, fără viteză, o mașină nu înaintează prea mult. Visele sunt pentru pentru cei care au curajul și îndrăznesc să fie mai mult decât cei din jurul lor, decât ceea ce li se spune că sunt, pentru cei conștienți de puterea motorului propriei mașini, de faptul că pot ajunge departe, folosindu-se bineînțeles de direcție și frână, adică de mental pentru a identifica oportunitățile și a rămâne pe cale.
Suferința și celelalte emoții sunt combustibilul care ne susțin înaintarea dar, atunci când motorul mașinii nu e suficient de puternic, pierdem combustibilul punând prea multe frâne, lamentându-ne, victimizându-ne și căutând argumente pentru a ne menține în suferință, cum ar fi faptul că suntem slabi, că e mai bine să ne mulțumim cu puțin, că viața e grea, că lumea e rea, că nu merită să riscăm. Același combustibil care, folosit de o mașină cu un motor cu putere mare, o face să înainteze tot mai mult în direcția trasată, fără prea multe frâne, fiindcă, un avânt mare duce la o deplasare rapidă spre împlinirea visului.
Cu cât lăsăm timpul să treacă, fără să facem pași zi de zi în direcția visului nostru, cu atât mașina se rodează, pierzându-și puterea stagnând, iar în final ni se pare că acea putere nici nu a existat vreodată, că a fost o iluzie și că e mai bine că nu am acționat, fiindcă nu am fi reușit. Complăcându-ne așadar în propria limitare, căreia i-am dat glas tot mai mult prin faptul că nu am făcut pași în direcția propriului vis.
Toți cei care au realizat ceva în viață, artiști, oameni de știință, inventatori, întreprinzători s-au lăsat purtați de intuiție, depășind fricile și îndoielile, făcându-și drum spre o lume nouă, creată pas cu pas de propriul vis.
28 noiembrie 2023
