Mă gândeam ce dar frumos ar putea să aducă Moș Nicolae în lumea care, cu fiecare zi care trece pare tot mai plictisită. Răspunsul mi-a fost adus într-o discuție purtată cu o cunoștință cu care m-am întâlnit astăzi întâmplător. Fiul ei, român stabilit în Canada, a făcut o excursie în Amsterdam, ocazie cu care a vizitat mai multe obiective turistice, printre care și Muzeul Holocaustului, fiind pasionat de istorie. La un moment dat, a intrat într-o biserică, unde s-a așezat lângă două tinere. Una dintre ele i se părea că seamănă foarte bine cu Anna Frank, fata evreică, victimă a genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial, renumită pentru jurnalul pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam. Cu părul ei ondulat, închis la culoare și bretonul acoperindu-i fruntea. Au intrat în vorbă și au povestit ca niște prieteni vechi care s-au regăsit după foarte mulți ani, constatând că aveau foarte multe lucruri în comun. Au rămas împreună, vizitându-se la început în vacanțe, apoi ea a reușit să se stabilească în Canada împreună cu el după câțiva ani.
Ascultând istorisirea cunoștinței mele, am realizat că poate tocmai asta lipsește din viața multor oameni. Povestea care să-i scoată din banalul cotidian, în care principala preocupare e cea pentru stabilitatea materială și propriul comfort. Povestea care să le aducă trăiri ce nu pot fi uitate nicicând, în care să se simtă nemuritori și invincibili chiar și preț de câteva clipe.
Se spune că marele regret al oamenilor înainte să moară e legat de faptul că nu au trăit cu adevărat, că și-au risipit mare parte din viață câștigând bani și făcându-și o situație, încercând să ocupe o poziție socială cât mai bună care să-i valideze, în care să se simtă importanți pentru că acesta reprezintă standardul impus de societate.
Fie ca Moș Nicolae în marea lui dărnicie, să ne aducă povești care să ne amintească faptul că viața merită trăită, cu sau fără costume care să ne confere prestanță în societate, dincolo de ambiții materiale, dincolo de situații de conjunctură. Și, totodată, să ne dea puterea să trăim acele povești până la capăt, să nu le abandonăm ca pe niște lucruri lipsite de valoare, în realitate, astfel de clipe fiind neprețuite, neputând fi cumpărate. Acele povești care să aducă bucurie în suflete și sentimentul de libertate în mod firesc, așa cum firesc decurge viața trăită cu adevărat. Fără prea multe regii care să ne depărteze de la cursul ei firesc atât de mult, încât să nu-i mai auzim chemarea.
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
Sursa foto: google
0
