Acea regăsire între două suflete, când cuvintele tac și ochii vorbesc. Se recunosc dintr-o mie. Simt că destinul lor era să se întâlnească, să simtă acea familiaritate venind de undeva de departe. De foarte departe. Timpul se oprește în loc, topit în veșnicii. Tăcerea ține locul cuvintelor, iar când cuvintele țâșnesc de undeva de la marginea ei, sunt doar pentru a spori profunzimea privirii, a nesfârșitei oglindiri a unuia în celălalt. Acea întâlnire când întrebările mor, fiindcă răspunsul e cunoscut dinainte. Când uiți că ai o viață și un drum de parcurs, pe care le lăsaseși undeva la marginea timpului, ca pe o haină așezată într-un cuier. Ești aici și acum, lângă tâmpla celuilalt, scurmând veșnicia cu tăcerea de lut.
Apoi îți amintești de viața pe care o lăsaseși uitată într-un colț, în timp ce sufletul ți se scălda în imensitatea privirii celuilalt. Îți amintești că parcă ai un trecut și un drum de parcurs și plonjezi în realitatea curentă, privind consternat la ceasul care, în tot acel răstimp a gonit nebunește. Îți spui grăbit că trebuie să pleci, deși ai vrea să rămâi, să rămâi pentru totdeauna, să nu te depărtezi nicicând. Dar te ridici și pleci și ochii-ți poartă între pleoapele lor privirea în care s-au oglindit preț de-o veșnicie. O întrebi fără cuvinte unde s-a ascuns, unde-și poartă norocul și pașii. Ea te fixează atent, până-n străfundul sufletului, răspunzând ingenuu. „Aici, lângă tine!” Dai la o parte himera gândirii, conștientizând că, în realitate, acel suflet a fost aproape mereu, că nu s-a depărtat nicicând. Că momentul întâlnirii a fost doar aducerea aminte a ceea ce, de fapt, exista dintotdeauna: legătura dintre sufletele care s-au cunoscut cândva, în negura timpului, purtând peste vieți amintirea veșniciei.
5 mai 2023
Sursa foto: facebook
https://www.edituradarclee.ro/In-umbra-noptii
https://www.edituradarclee.ro/Destinul-orelor-tarzii
https://www.edituradarclee.ro/Printre-iluzii-si-forme
