Azi dimineață, soarele s-a înălțat deasupra Vienei. După o noapte vijelioasă în care a plouat torențial, iar vântul urla cu putere, a răsărit la aceeași oră, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. M-am bucurat, deși nu mi-am făcut griji când am văzut că ploaia începută cu o seară în urmă a continuat peste noapte. Nu mă las influențată de vreme în general, mă adaptez din mers, prin urmare, mă gândeam că dacă ploaia va continua și a doua zi, voi vizita muzee sau mă voi plimba prin magazine.
Să am mai multe versiuni din care să o aleg pe cea mai potrivită, care se aliniază cel mai bine mersului vremii, mă scutește de dezamăgiri. E o abilitate dobândită în timp, după mai multe deziluzii, în care mă întrebam cum ar fi trebuit să procedez ca să-mi iasă, cum ar fi trebuit să procedeze ceilalți. Cu timpul, am realizat că tot ce aveam de făcut era să fiu atentă în jur și la propriile senzații, pentru a alege ceea ce mi se potrivea mai bine în acel moment, indiferent despre ce era vorba, așa cum, în timp, am învățat să mă adaptez condițiilor meteo.
Și ce e mai important, să-mi amintesc mereu că soarele răsare după fiecare furtună.
27 ianuarie 2024
0
