Iubirea este singura care vindecă cu adevărat. E hrană. Balsam. Alinare.
Iubirea e un dar, pe care divinitatea ni-l oferă cu generozitate, dar pe care-l simțim dacă simțurile noastre sunt treze, dacă au capacitatea de a o percepe.
Iubirea e o energie pe care o primim și pe care o dăruim la rândul nostru. Ea distruge ceea ce e nociv în noi, ceea ce ne frânează evoluția, pentru a clădi ceva trainic și solid.
Iubirea este blândă. Chiar și atunci când distruge blocajele care ne frânează evoluția, o face cu blândețe. Iubirea nu impune nimic. Doar este acolo, luminând cu lumina ei și deschizând căi nevăzute spre potențialul nostru cel mai înalt.
Iubirea e răbdătoare. Așteaptă cu răbdare într-un colț ca noi să îi dăm voie să se manifeste. Nu se grăbește, pentru că ea e în afara timpului, e aproape de veșnicie.
Iubirea nu judecă. Nu ne consideră prea mari sau prea mici, prea frumoși sau prea urâți. Nu ne consideră defecți, pentru că oricâte defecte am avea, ea are puterea de a le transforma dacă o lăsăm să fie, să se manifeste în plenitudinea ei.
Iubirea transformă. Ea face saltul de la uman la divin. Cine a cunoscut-o cu adevărat, nu se mai poate întoarce la viața dinainte. Ea pătrunde în profunzime și alchimizează. Distruge blocajele și pe măsură ce le distruge, viața capătă culoare, sens, profunzime.
Iubirea ne deschide ochii spre adevărata realitate, în care tot ce există are propria frumusețe. Iubirea e dincolo de judecată și, pe măsură ce transcedem judecata, realizăm că totul e la locul lui, nimic nu e defect sau nefolositor. Totul are folosul lui, mai presus de înțelegerea umană.
Iubirea unește. Acolo unde este iubire, nu există dezbinare. Oricât de mult am vrea să ne desprindem, oricât de mult ne-am îndepărta, ne întoarcem la ea pentru că e adevarata noastră hrană. Adevărata noastră casă. Adevărata noastră esență.
Iubirea e curajoasă. Oricâte obstacole ar întâmpina, e acolo cu prezența ei, înlăturându-le fără luptă. Prin simpla prezență. Iubirea nu are nevoie să dovedească nimic. Esența ei este divină, vine din planurile cele mai înalte și nu are nevoie de dovezi. Există și-atât.
Iubirea e misterul vieții. E o taină. Când iubim, omul de lângă noi devine unic și asta îl diferențiază de toți ceilalți. Nu pentru că nu ar avea defecte ca ceilalți, ci pentru că ochii noștri iubitori îl acceptă așa cum e, în perfecțiunea lui imperfectă, fără să judece, fără să încerce să-l schimbe.
Iubirea este singura care vindecă cu adevărat. E hrană. Balsam. Alinare.
27 iunie 2024
Sursa foto: Facebook
0
