O viață trăită presupune o acumulare de experiențe, al căror beneficiu îl putem vedea dacă nu ne îndoim prea mult de alegerile făcute, îndoieli care, cu timpul se transformă în regrete, limitând perspectiva pe care o avem asupra vieții. Există persoane care se îndoiesc și persoane care regretă mereu, care spun că viața lor ar fi fost mai bună dacă ar fi fost altfel, iar când îndoiala și regretul se adună în timp, viața devine grea și apăsătoare, nu datorită anilor care trec, ci a modului de a gândi, neavând de-a face neapărat cu întâmplările exterioare.
Îndoiala și regretul sapă adânc la temelia ființei, deposedând-o de puterea de a construi o viață măreață, asemenea viselor făurite la început de drum. Fiecare visează în adolescență și în tinerețea timpurie să aibă o viață extraordinară, indiferent dacă conștientizează sau nu acest fapt, de aceea oricât de grea sau provocatoare ar fi acea perioadă, există speranța începutului, a clipei în care se realizează primii pași în viața socială. Așa cum în primii ani de viață realizăm primii pași prin casă, tot astfel pășim mai târziu în viață, împinși de vise care dispar pe parcurs, lăsând în locul lor îndoieli și regrete.
Unde se duc toate acele vise? De ce lăsăm să ne curgă prin vene otrava îndoielii, iar mai apoi a regretului? O doză de îndoială e sănătoasă pentru a ne menține vigilenți și pentru a lua cele mai bune decizii, dar a realiza pași în viață marcați de îndoială, e semn că ne depărtăm de visele create cu atâta migală de-a lungul timpului. Chiar dacă am urma drumul ales, atâta timp cât nu suntem convinși de alegerea făcută, am ajunge la un moment dat să regretăm, continuând călătoria în virtutea inerției.
Îndoiala și regretul ne mențin în scenariul în care ne aflam la momentul în care am făcut alegerea, nelăsându-ne să ne trăim viața, să ne bucurăm de inefabilul ei, să observăm frumusețea peisajului pe lângă care trecem, să vedem oportunitățile care ne ies in cale. Adesea, ajungem într-un punct diferit de cel din care am pornit, rămânând fixați în continuare pe momentul inițial și raportându-ne la el. Ca și când, pornind la drum spre un anumit oraș conform alegerii făcute, am ajunge într-un anumit punct și, în loc să observăm noua realitate, ne-am gândi cum ar fi fost dacă am fi ales o altă destinație, ce beneficii am fi putut avea dacă urmam alt traseu. Și astfel nu ne bucurăm nici de beneficiile alegerii făcute, care oricum există, doar că nu le vedem noi, și nici de beneficiile celuilalt scenariu, pe care nu l-am îmbrățișat din nu știu ce motive. Și cu cât ne îndoim mai mult de drumul ales, cu atât ne dorim mai mult să vedem o anumită finalitate, care să ne confirme că am făcut alegerea corectă, însă finalitatea întârzie tot mai mult, pe măsură ce ne îndoim tot mai mult.
Avem nevoie de conștientizare, pentru a pune capăt șirului nesfârșit de îndoieli și regrete care cu timpul, ne fac viața dificilă și greu de suportat.
Primul pas este să ne oprim preț de câteva clipe și să ne îndreptăm atenția asupra propriei persoane, amintindu-ne de noi, de cei care suntem. Ori de câte ori avem îndoieli în legătură cu propria viață e bine să ne ancorăm în ceea ce avem deja și de care suntem conștienți. Să ne amintim de propriile calități și atuuri. Poate nu avem o carieră încă, dar poate avem un talent sau o preocupare care ne aduce bucurie, care poate e chiar apreciată și alții. Poate nu avem prea mulți prieteni, dar tot avem unul pe care să ne putem baza.
Al doilea pas este să descoperim avantajele drumului pe care l-am urmat până în acel moment, să găsim beneficiile lui dincolo de îndoielile și regretele care ne-au răpit această posibilitate de a vedea aceste avantaje. Să ne amintim de oamenii întâlniți pe parcurs și de experiențele trăite, faptul că toate ne-au învățat ceva, că din toate putem învăța atunci când suntem receptivi, indiferent de drumul pe care l-am urma.
Al treilea pas este să încercăm să aflăm dacă scopurile noastre în viață au rămas aceleași. Să încercăm să aflăm ce ne dorim cu adevărat de la viață în momentul respectiv, care poate fi diferit de ceea ce ne-am dorit la început. E important să conștientizăm acest fapt dincolo de ce vor alții pentru noi, pentru că e viața noastră și doar noi putem ști ce vrem cu adevărat, nu ceilalți care, chiar dacă ne vor binele, nu pot vedea viața din perspectiva noastră. Să descoperim ceea ce e mai bine pentru noi și ceea ce ne bucură cel mai mult ne face să creștem în propria viață, e calea spre o viață împlinită.
Al patrulea pas este să încercăm să realizăm dacă nu cumva drumul parcurs până în acel punct ne-a apropiat de ceea ce ne dorim de la viață, fie nu am observat de la început beneficiile drumului ales datorita îndoielilor, fie ne-am stabilit între timp alte scopuri pe care le putem realiza și dacă urmăm calea respectivă, adaptându-ne traseul noilor scopuri.
Al cincilea pas este să facem o nouă alegere în raport de conștientizările avute. Fie ne continuăm drumul ales inițial, dar de astă dată în cunoștință de cauză, lăsând în urmă îndoielile de la început, fie urmăm un alt drum în concordanță cu scopurile noastre, care să ni se potrivească mai bine, pe care să pășim atenți fiind la oportunitățile pe care viața ni le scoate în cale. Nimic nu e pierdut niciodată, întotdeauna există o soluție, doar să fim receptivi la ceea ce credem că ar fi mai bine să facem în acel moment.
Procesul de conștientizare e un proces de analiză interioară, la capătul căruia ajungem să înțelegem că tot ceea ce trăim ne aduce anumite avantaje, conștientizare care, într-un final, conduce la acceptare. Să acceptăm faptul că am făcut cum am crezut că era mai bine la acel moment. Nu putem da timpul înapoi, așa că nu folosește la nimic nici îndoiala, și nici regretul. Și chiar dacă ni se pare că am greșit, deși nu există greșeli, ci doar experiențe, să admitem faptul că putem greși, fiindcă suntem oameni. Este indicat să nu cerem prea mult părerea altora, fiindcă oamenii, în cea mai mare parte, având o perspectivă diferită asupra vieții, vor încerca să ne convingă de faptul că am greșit, ceea ce îngreunează procesul de conștientizare. Doar noi putem să descoperim avantajele drumului pe care l-am urmat, doar noi putem găsi beneficiile lui dincolo de îndoielile și regretele care ne-au răpit această posibilitate.
Abia atunci când reușim să dăm un sens experiențelor pe care le-am trăit, reușim să acceptăm alegerea făcută, să ne împăcăm cu trecutul, continuându-ne drumul și descoperind frumusețea vieții în fiecare clipă. Înțelegând trecutul, reușim să-l eliberăm prin acceptare, lăsându-l în urmă pentru a îmbrățișa prezentul, singurul care ne poate conduce spre împlinirea idealurilor.
11 februarie 2024
Sursa foto: facebook
0
