Întâlnirea cu noi înșine

M-am pierdut printre oameni și lucruri, apoi m-am regăsit tainic, învățând să pășesc pe drumul meu. Pas cu pas. Dor cu dor. Vis cu vis. Dar întâlnirea cu noi înșine? Când are loc? Acea regăsire în care simțim că existăm în sfârșit, că nu suntem doar produsul gândurilor și dorințelor celorlalți? Când știm că are …

Sunt suflete alături de care am râs și am plâns

Sunt suflete alături de care am râs și am plâns. Lângă care m-am bucurat și am pășit pe drumul vieții. Suflete alături de care am învățat să iert și să uit, ca să pot merge mai departe. Să mă ridic după ce am căzut și să-mi continui drumul. Suflete alături de care am admirat frumosul. …

Devenim întregi doar când reușim să ne acceptăm imperfecțiunile

Devenim întregi doar când reușim să ne acceptăm imperfecțiunile. Ne străduim prea mult să fim perfecți și oricât am încerca, nu vom reuși. Adevărata provocare este să învațăm să ne iubim cu calități și lipsuri, cu părțile estetice și mai puțin estetice, cu bucurii și tristeți deopotrivă. Să învățăm să ne iubim când plângem, nu …

Clipele frumoase ne amintesc de miracolul vieții

Clipele frumoase sunt efemere. Ele ne vorbesc despre miracolul vieții, deschizând porți spre ceva măreț, ce poate fi doar simțit. Ne amintesc că totul e trecător. Trăim, ne bucurăm, ne umplem pieptul cu răsuflarea momentului, zăbovim preț de o clipă, apoi mergem mai departe. Cucerim bucăți din noi înșine, bucăți de lume care ne dau …

E timpul să ne dăm jos măștile

Ca femei, e timpul să ne dăm jos măștile și armurile în spatele cărora ne-am ascuns sensibilitatea și slăbiciunile, și felul autentic de „a fi”. Feminitatea fără sensibilitate nu înseamnă nimic. E timpul să ne arătăm frumusețea, adevărata frumusețe care vine din puterea de a iubi și de a ierta. Limbajul iubirii și al iertării …

Cum ne putem apropia cu adevărat de celălalt?

Cum ne putem apropia cu adevărat de celălalt? Primul pas e să acceptăm că celălalt are o viziune asupra vieții diferită de a noastră, chiar dacă nu în totalitate. A nu accepta acest adevăr cât se poate de realist, înseamnă a-l ignora pe cel de lângă noi. Celălalt are ochi diferiți de ai noștri și …

Viața ne împlinește dorințele

În studenție, îmi doream o viață de artist. Colega mea de cameră din căminul studențesc își dorea o viață pragmatică, ancorată în realitate. Povesteam adesea până noaptea târziu, făcându-ne planuri legate de profesia pe care aveam s-o urmăm după terminarea facultății. Îmi plăcea încă de pe atunci să scriu și să dansez. Ea își dorea …

Iubirea se construiește în fiecare zi

Iubirea se construiește în fiecare zi. Iertare cu iertare. Atenție cu atenție. Dor cu dor. Speranță cu speranță. Răbdare cu răbdare. Vis cu vis. Șoaptă cu șoaptă. Cuvânt cu cuvânt. Gând cu gând. Trăire cu trăire. Bucată cu bucată. Tumult cu tumult. Tăcere cu tăcere. Sens cu sens. Atingere cu atingere. Sete cu sete. Iubirea …

Secretul? „A fi” tot mai mult, în loc de „a avea” și „a face”.

Vrem multe și le vrem acum. Dar tot ce e cu adevărat valoros se obține doar în timp, iar în secolul vitezei nu avem timp să construim ceva durabil. Totul e pe consum și înlocuit în cea mai mare viteză. Noul incită creierul, îl menține treaz, îi conferă iluzia unei vieți palpitante. Lucruri, oameni, întâmplări, …

Cel mai frumos dar pe care-l putem face partenerilor noștri

Ca femei, cel mai frumos dar pe care-l putem oferi partenerilor noștri este confortul emoțional. Adevărata casă. Liniștea la umbra căreia el își poate odihni trupul și gândurile. Oaza de bucurie și regăsire în mijlocul deșertului, o lume deconectată de la viață. Confortul emoțional este energia nevăzută care susține relația. Acel ceva care ne cheamă, …

Avem nevoie ca cineva să ne învețe iubirea

Avem nevoie ca cineva să ne învețe iubirea, să ne observe, pentru ca noi să reușim să ne iubim cu adevărat. Avem nevoie de acel gest, acea privire, acel cuvânt dăruit nouă, care să ne dea sentimentul propriei valori. Un sentiment pe care apoi îl dezvoltăm, dăruindu-ne nouă înșine alte asemenea gesturi, asemenea priviri sau …