Am desenat un vis peste inima ta. Are privirea dorului topit la soare și surâs de curcubeu. L-am îmbrăcat cu un sens și m-am așezat lângă el plutind adânc peste ape. Și visul a crescut până la cer, până la păsări, până la brațele cu care-mi ieși în întâmpinare. Am desenat un vis peste inima …
Când ești văzut doar prin prisma realizărilor tale, prin prisma statutului social sau a bunăstării materiale, nu ești văzut cu adevărat. Îți sunt observate standardele pe care alții ți le impun și pe care și le impun, dar nu ești văzut tu însuți. Nu îți este văzut sufletul capabil să scoată la lumină ce ai …
Transformă-te în propria-ți variantă care să te facă să trăiești frumos. Nu aștepta să întâlnești partenerul de care să depindă frumusețea propriei vieți. El nu poate trăi în locul tău, ci doar alături de tine. Viața pe care ne-o imaginăm e ca un spațiu luxos, în care nu putem păși neîngrijiți sau îmbrăcați neglijent. Nu …
Unde te grăbești, viață? Spre ce tărâmuri de vis sau de ceață? Mai lasă-mi secunda, fiorul, dorul, să le freamăt, să le mistui cu piciorul. Lasă-mi pletele strunite de vânt să mă-nvolbur cu ele, să cânt. Lasă-mi tăcerea să-mi umble prin gând, să-i pipăi tumultul, să râd și să plâng. Lasă-mi cărarea deschisă spre lume …
„Mulțumesc”. Cuvântul cu care îmi încep ziua, în loc de „Am nevoie” sau „Vreau”. Cuvântul de recunoștință pentru binele pe care-l am în viața mea, pentru că reușesc să conștientizez acest bine. Pentru credința pe care o simt undeva adânc și care crește, pe măsură ce o conștientizez tot mai mult. Pentru dificultățile pe care …
Ingredientele unei relații reușite constă în primul rând, în identificarea a ceea ce ne dorim de la partener și de la relația în sine, iar în al doilea rând, exprimarea doleanțelor identificate, în așa fel încât să fie înțelese de celălalt. Am observat că majoritatea partenerilor de cuplu sunt bine intenționați, sau cel puțin nu-și …
Dumnezeu are întotdeauna palmele întinse spre noi, dar adesea nu le recunoaștem pentru că, de cele mai multe ori, palmele celor mari au uitat să ne învețe îmbrățișarea, apropierea, preocuparea și tandrețea. Palmele celor mari ne-au sprijinit la mers și, de îndată ce am învățat să facem primii pași, ne-au arătat bine și răul, drumul …
Menirea Noului An 2025 este de a ne ajuta să desăvârșim ce am început anii trecuți. Noile vremuri sunt despre autenticitate. Despre puterea de a fi noi înșine. Începem să pășim pe noile drumuri care s-au deschis în viețile noastre, care se întrezăresc tot mai mult, devenind tot mai vizibile, îndemnându-ne să le urmăm cu …
Să alegem fericirea în Noul An bucurându-ne. Experimentând. Desăvârșindu-ne. Fericirea este o chestiune de voință. De asumare și responsabilitate. Nu poți fi fericit așteptând, reproșând, criticând, negând. Ești fericit doar atunci când spui „Da” vieții și o îmbrățișezi cu toate imperfecțiunile ei. Când te îmbrățișezi și îți îmbrățișezi aproapele cu toate imperfecțiunile, acceptându-le și transformându-le …
Anul 2024 mi-a reamintit că liniștea interioară e cea mai importantă. Ne dorim de toate: fericire, iubire, prosperitate, relații, mai puțin liniște. Și fără liniște nu putem fi și nu putem avea prea mult din ce ne dorim. Nici fericire, nici iubire, nici relații armonioase și nici prosperitate. E nevoie de calm și așezare pentru …
De Crăciun, mă așez lângă brad și redevin copil. Mă învălui în aromă de sărbătoare, cu nasul înfipt în fereastră, în așteptarea lui Moș Crăciun și cu sufletul dornic de strălucire, de dulciuri și colinde. Și copilul din mine tresaltă și se bucură, și speră. Și toate sunt la locul lor, și toate au frumusețea …
Nu este rolul unei femei să depună eforturi considerabile pentru a construi relația cu bărbatul iubit, punându-se la dispoziția lui mai ales la începutul relației, pentru a-l aduce și a-l menține în viața ei cu orice preț. Rolul ei este să se preocupe de ea ca femeie și de dezvoltarea ei personală și să fie …
Toată copilăria mi-am căutat fericirea. Am găsit doar frânturi. Câteva clipe. Clipe în care mă simțeam copil și asta era de-ajuns pentru a fi fericită, dar nu mi se dădea voie să fiu decât foarte puțin. Făceam pe adultul în mare parte a timpului. Dezbrăcam mantia copilăriei și îmbrăcam platoșa perfecțiunii, impusă de familie, pe …