Clipele frumoase sunt efemere. Ele ne vorbesc despre miracolul vieții, deschizând porți spre ceva măreț, ce poate fi doar simțit. Ne amintesc că totul e trecător. Trăim, ne bucurăm, ne umplem pieptul cu răsuflarea momentului, zăbovim preț de o clipă, apoi mergem mai departe. Cucerim bucăți din noi înșine, bucăți de lume care ne dau …
Ca femei, e timpul să ne dăm jos măștile și armurile în spatele cărora ne-am ascuns sensibilitatea și slăbiciunile, și felul autentic de „a fi”. Feminitatea fără sensibilitate nu înseamnă nimic. E timpul să ne arătăm frumusețea, adevărata frumusețe care vine din puterea de a iubi și de a ierta. Limbajul iubirii și al iertării …
Cum ne putem apropia cu adevărat de celălalt? Primul pas e să acceptăm că celălalt are o viziune asupra vieții diferită de a noastră, chiar dacă nu în totalitate. A nu accepta acest adevăr cât se poate de realist, înseamnă a-l ignora pe cel de lângă noi. Celălalt are ochi diferiți de ai noștri și …
În studenție, îmi doream o viață de artist. Colega mea de cameră din căminul studențesc își dorea o viață pragmatică, ancorată în realitate. Povesteam adesea până noaptea târziu, făcându-ne planuri legate de profesia pe care aveam s-o urmăm după terminarea facultății. Îmi plăcea încă de pe atunci să scriu și să dansez. Ea își dorea …
Iubirea se construiește în fiecare zi. Iertare cu iertare. Atenție cu atenție. Dor cu dor. Speranță cu speranță. Răbdare cu răbdare. Vis cu vis. Șoaptă cu șoaptă. Cuvânt cu cuvânt. Gând cu gând. Trăire cu trăire. Bucată cu bucată. Tumult cu tumult. Tăcere cu tăcere. Sens cu sens. Atingere cu atingere. Sete cu sete. Iubirea …
Vrem multe și le vrem acum. Dar tot ce e cu adevărat valoros se obține doar în timp, iar în secolul vitezei nu avem timp să construim ceva durabil. Totul e pe consum și înlocuit în cea mai mare viteză. Noul incită creierul, îl menține treaz, îi conferă iluzia unei vieți palpitante. Lucruri, oameni, întâmplări, …
Ca femei, cel mai frumos dar pe care-l putem oferi partenerilor noștri este confortul emoțional. Adevărata casă. Liniștea la umbra căreia el își poate odihni trupul și gândurile. Oaza de bucurie și regăsire în mijlocul deșertului, o lume deconectată de la viață. Confortul emoțional este energia nevăzută care susține relația. Acel ceva care ne cheamă, …
Avem nevoie ca cineva să ne învețe iubirea, să ne observe, pentru ca noi să reușim să ne iubim cu adevărat. Avem nevoie de acel gest, acea privire, acel cuvânt dăruit nouă, care să ne dea sentimentul propriei valori. Un sentiment pe care apoi îl dezvoltăm, dăruindu-ne nouă înșine alte asemenea gesturi, asemenea priviri sau …
Să cauți! Să visezi! Să greșești! Să cazi! Să te ridici! Să obosești! Să cazi și să te ridici din nou! Să te ambiționezi! Să speri! Să crezi! Treptat, viața ta devine o poveste despre cum reușești înaintând zi de zi câte un pas. Fără să renunți. Am fost întrebată ce e viața pentru mine. …
Ca femei, nu cereți dovezi de iubire din partea partenerilor. Arătați-le iubirea. Învățați-i iubirea. Faceți-i să simtă iubirea. Faceți-i să se simtă iubiți, înțeleși, acceptați cu bune și cu mai puțin bune. Bărbații sunt mai mentali, își folosesc mai mult creierul, fiindcă așa sunt construiți, spre deosebire de femei, care sunt mai emoționale. Drept urmare, …
Iubirea este singura care vindecă cu adevărat. E hrană. Balsam. Alinare. Iubirea e un dar, pe care divinitatea ni-l oferă cu generozitate, dar pe care-l simțim dacă simțurile noastre sunt treze, dacă au capacitatea de a o percepe. Iubirea e o energie pe care o primim și pe care o dăruim la rândul nostru. Ea …
Apropierea de alte suflete se face dăruind. Deschizând încet porți nevăzute și depășind obstacole, pe măsură ce împărtășim tot mai mult. Aproape trei ani de la experiența care m-a adus lângă voi. Acel moment în care mi-am pierdut stick-ul cu propriile scrieri într-un resort din Egipt. Ideea publicării până în acea clipă mi se părea …
Mi se spune adesea de către cei apropiați că e timpul să mă maturizez. Să nu mă mai entuziasmez atât de mult. Să fiu mai circumspectă în privința oamenilor. Mai rezervată. Dar eu continui să rămân copil. Să mă entuziasmez. Să cred în oameni și în puterea lor de transformare. Cum aș putea zâmbi soarelui …